Ţiriac, chiriaşul român

Fostul tenisman crede că românii sînt neinformaţi despre vînătoare Vorbeşte magnatul Ion Ţiriac, în interviul publicat în „Gazeta Sporturilor”. „Dom’le, e vorba de ignoranţă. Punct. Lumea este neinformată. N-o să stau acuma să explic ce este vînătoarea şi cum este […]

Fostul tenisman crede că românii sînt neinformaţi despre vînătoare

Vorbeşte magnatul Ion Ţiriac, în interviul publicat în „Gazeta Sporturilor”. „Dom’le, e vorba de ignoranţă. Punct. Lumea este neinformată. N-o să stau acuma să explic ce este vînătoarea şi cum este normală şi respectată oriunde în lume”.
Aşa neinformată, prost informată sau „ignorantă, punct”, cum e ea, lumea românească a aflat, de exemplu, că în anul postrevoluţionar 1990, Ţiriac a cerut Guvernului Roman casă de protocol. Şi a primit. În Primăverii. Pentru un domeniu de un hectar, a plătit timp de 16 ani o chirie lunară de 9 milioane de lei vechi la stat.

Ajungem şi la vînătoare, dar să ne oprim şi să admirăm mecanismul: RA-APPS măreşte chiria, magnatul dă statul în judecată, apoi, „en beaute”, refuză să elibereze imobilul, obţinut în instanţă de fostul proprietar. E un tipar aici, un leit-motiv al afacerilor dintre Ţiriac şi instituţiile din „lumea neinformată”.

Şi acum vînătoarea, „un festin românesc”, cum spunea Wolfgang Porsche. Puşca, ţarcurile, mistreţii exclusivişti, ce mare filosofie? „Lumea neinformată” ştia cîte ceva de pe vremea prim-ministrului Maurer, tovarăşul de vînătoare al lui Ţiriac.
Tiparul se repetă şi la Balc. E simplu ca desenele de la Altamira. În 2002, statul i-a concesionat domeniul fostului tenisman: 20.000 de euro pe an, pentru 1.500 de hectare. Au apărut între timp moştenitorii familiei Pincas-Ghica şi, în 2008, l-au dat în judecată pe Ţiriac pentru tulburare de posesie. Apoi statul măreşte de 15 ori taxa de concesionare. Iar magnatul renunţă, în 2009, la Balc şi păstrează doar complexul de vînătoare.

Poate că lumea de la noi este „ignorantă, punct”. Cunoaşte vag circumstanţele în care fostul tenisman avea „Germania la picioare, în anii ’80”. Ştie însă că tiparul din Primăverii şi de la Balc n-a funcţionat la nemţi. Sfătuit de managerul Ţiriac să-şi declare domiciliul fiscal în Monaco, Boris Becker a trebuit în 2002 să returneze statului german 3 milioane de euro.

Cît de cît, lumea de la noi e informată că Ion Ţiriac e un om cu bune şi rele. Ştie, de pildă, că a construit un orfelinat, că s-a oferit s-o ajute pe accidentata Cristina Neagu. Ţiriac ar fi surprins să afle cîte lucruri înţeleg românii şi din cîte surse, mai ales de cînd cu libertatea de exprimare. Poate le mai scapă una, alta despre vînătoare. „Golf în Anglia, safari în Africa şi, iată, vînătoare în România. De ce însă taman vînătoarea a fost aleasă ca tradiţie românească?”, se mira antropologul Vintilă Mihăilescu. Şi de ce nu în Germania, de ce în România?

Şi, chiar aşa, de ce se complică Ţiriac? La o suprafaţă de 237.500 de kilometri pătraţi, cît de mare să fie chiria la stat, încît să nu şi-o permită un miliardar?