Cel mai simplu lucru

Locul 19 la CM de handbal impune demisii imediate, nu analize detaliate

„Demisia ar fi cel mai simplu lucru pe care l-aş putea face în acest moment. Dar am calificat echipa la Mondiale şi măcar pentru acest lucru trebuie să […]

Locul 19 la CM de handbal impune demisii imediate, nu analize detaliate

„Demisia ar fi cel mai simplu lucru pe care l-aş putea face în acest moment. Dar am calificat echipa la Mondiale şi măcar pentru acest lucru trebuie să merg mai departe!”, spunea Vasile Stîngă în noiembrie, după eşecul cu Spania, din preliminariile Euro 2012.

După cum se ştie, selecţionerul a mers mai departe, pînă în Suedia, unde şi-a epuizat motivele de a rămîne pe banca României. A fost cel mai slab parcurs înregistrat vreodată la un Mondial de „naţionala” de handbal masculin. Din 24 de echipe, am ieşit pe locul 19. Şi nu ne-am îndeplinit obiectivul enunţat de domnul Stîngă: să trecem de grupe.

Ce face un antrenor după ratarea obiectivului? Se gîndeşte la demisie!? Nu, ar fi „cel mai simplu lucru”. Domnul Stîngă preferă realitatea în varianta ei complicată, cum ar fi menţinerea în post după o analiză detaliată a Federaţiei. Analiză a ce şi pentru ce? Fiecare dintre cele 38 de goluri încasate de la slovaci are povestea lui, explicaţia lui. Să le tratezi cu superficialitate ar însemna să-ţi baţi joc de munca băieţilor şi de schemele antrenorului. 38 de goluri cer maximă atenţie şi seriozitate! După înfrîngerea cu Algeria, selecţionerul a dat vina pe handbalişti şi, logic, pe Dumnezeu „care parcă le-a luat minţile”, cum se lamenta în „Evenimentul zilei”. Domnul Stîngă nu şi-a asumat nici o părticică de vină, nici măcar vina închipuită a spectatorilor care n-au ţinut pumnii cum trebuie. A adăugat apoi o explicaţie care a făcut carieră în handbalul feminin: „A fost un blocaj psihic!”.

Domnul Gaţu l-a aprobat în unanimitate. N-a comis imprudenţa să dea vina pe un antrenor care se declară „tentat” de postul de preşedinte al Federaţiei. Şeful FRH a dat şi el vina pe jucători: nu s-au ridicat la înălţimea competiţiei şi vin nepregătiţi la lot. „Vom avea o analiză după Mondiale, ce pot spune acum?”.  Nimic. Nici nu e nevoie. Locul 19 din 24 nu necesită comentarii.

Necesită, în schimb, demisiile acelea îndelung şi nejustificat amînate. Pentru că locul 19 din 24 nu e doar o farsă colectivă, e falimentul unui sistem. „Nu ţin de scaun, dacă vine unul mai pregătit, mă dau la o parte!”. Sigur, ăsta ar fi cel mai simplu lucru pentru Vasile Stîngă, nevinovat prin fişa postului de haosul de la echipă. Cel mai greu ar fi să ia act de evidenţă şi să-şi asume răspunderea.

Bineînţeles că se poate şi mai rău decît locul 19 din 24 la un Mondial. Se poate nici să nu ajungem la un Mondial. Dar să pivotezi pe refrenul ăsta, pe lipsa prezentă de valoare, la antrenori şi la jucători nu ne duce nicăieri decît în mediocritate şi în impostură. Se poate şi mai rău, oricînd şi oriunde. Dar să ne prefacem că în sportul ăsta, în care deţinem recordul la titluri mondiale, nu putem mai bine de atît ar fi un lucru mult prea greu, aproape imposibil.