13 ani de „muncă”!

În topul FIFA, „tricolorii” rămîn în plasa „naţionalei” din Burkina Faso

România a căzut încă patru locuri în clasamentul FIFA. Şeful FRF a comentat această veste strict şi la obiect: „Nu am comentarii!”. A reacţionat în aceeaşi notă reţinută şi […]

În topul FIFA, „tricolorii” rămîn în plasa „naţionalei” din Burkina Faso

România a căzut încă patru locuri în clasamentul FIFA. Şeful FRF a comentat această veste strict şi la obiect: „Nu am comentarii!”. A reacţionat în aceeaşi notă reţinută şi în octombrie, cînd „naţionala” ajunsese abia pe 50. „Şi ce dacă?”, a spus atunci Mircea Sandu. „Degeaba îmi tot spuneţi că am fost pe locul 3 în 1997!”. Adevărat. Degeaba.

Probabil din reflexul de a măsura, chiar şi în cădere, distanţa parcursă. Din obişnuinţa de a şti exact unde ne aflăm în raport cu noi înşine, nu neapărat în raport cu noii adversari tradiţionali Gambia, Gabon şi Burkina Faso. De asta ne amintim că în septembrie 1997, echipa naţională de fotbal a României se afla pe locul 3 în clasamentul FIFA.

Mai degrabă îi spunem lui Mircea Sandu altele: că în topul FIFA, Japonia, SUA, Slovacia şi Botswana se uită de sus la noi şi la tradiţia noastră în fotbal. Ne-am străduit 13 ani ca să ajungem pe locul 56, ceea ce înseamnă că am fost greu de doborît, o „naţională” ca Bruce Willis, rezistentă la ghinioane în cantităţi industriale. În faţa locului 56 din topul FIFA, Ionuţ Lupescu reacţionează în aceeaşi notă reţinută, inventată de preşedintele FRF. „Cred că este o situaţie de moment. Acest clasament se poate modifica în timp, datorită rezultatelor”. Datorită sau din cauza rezultatelor. În ceea ce priveşte situaţia „tricolorilor”, după un an cu o singură victorie, trebuie să te declari mulţumit cu locul 56. Bosnia, rivala din grupa preliminară, ne-a luat-o înainte, e pe 44, doar Albania am lăsat-o în urmă, pe 65.

Marcel Răducanu, cel care, în urma unei „situaţii de moment”, înscria în poarta Angliei, pe vremurile unei naţionale mai puţin circumstanţiale, exclama în faţa locului 50: „Ăsta e rodul scandalurilor din fotbalul românesc. Mai jos de atît nu putem ajunge!”. Ba da. Şi probabilitatea exactă este că se poate şi mai jos. Abia cînd federalii vor intra în panică, vom şti că ne-a întrecut şi „naţionala” din Lumpa-Lumpa.

Pînă atunci, se cuvine să ne adaptăm la noile viziuni propagandistice care emană dinspre Casa Fotbalului. Să reformulăm pe ici, pe colo, prin denumirile esenţiale. Oare să spunem în loc de „Generaţia de Aur”, „Generaţia de Moment”?