Lumea lui Marius Ş.

A fost gropar, gunoier, portar. Îşi arăta colajele „numai cîtorva oameni deştepţi”, pînă cînd le-a descoperit un galerist, din întîmplare. Tablourile au ajuns să fie expuse şi vîndute în mari galerii din Occident. Ion Bîrlădeanu s-a mutat din ghenă într-un […]

A fost gropar, gunoier, portar. Îşi arăta colajele „numai cîtorva oameni deştepţi”, pînă cînd le-a descoperit un galerist, din întîmplare. Tablourile au ajuns să fie expuse şi vîndute în mari galerii din Occident. Ion Bîrlădeanu s-a mutat din ghenă într-un apartament cu chirie şi a fost declarat drept unul dintre cei mai valoroşi artişti români contemporani.

Filmul care-i spune povestea, „Lumea văzută de Ion B.”, a cîştigat luni Premiul Emmy. Pictorul a aflat vestea la un radio găsit la gunoi şi restaurat. S-a ofticat un pic: „Îmi venea să-L înjur pe Dumnezeu!”, le-a mărturisit reporterilor de la „Evenimentul zilei”. Apoi i-a lăsat pe regizori, producători şi negustorii de artă să se bucure de glorie şi de covoare roşii. El îşi vede de ale lui: taie ziare şi reviste (acum are o grămadă!) şi compune colaje.

Acum e zugrav. Se gîndeşte să se facă actor, să joace roluri de bunic. Păcat, mare păcat că nu-l interesează şi postul de antrenor. Păcat pentru Copos, care de mult caută un tehnician capabil să scoată performanţă din nimic. Adică dacă se poate face mare artă din resturi, din petice, din lucruri pe care alţii le aruncă, fotbal de ce să nu se poată?

Pe lîngă ghena în care a locuit şi a creat Ion B., lumea în care activează Marius Ş. pare un răsfăţ. Antrenorul giuleştenilor are la îndemînă tone de ziare şi reviste cu promisiunile patronului, numai bune pentru compus colaje. Şi se mai plînge că e „condamnat să ia titlul”! Da, dom’le, titlul! Doar nu i-a cerut nimeni un Emmy pentru „Arts Programming”! Plus că, după aia, poate să înjure pe cine vrea el.