Conspiraţia

„CCA are ceva cu noi!”, „Marius Stan şi Dorinel şi-au luat viteză şi nu e bine!”, „Ştiam că sîntem vînaţi!”, „Mi-e frică de subconştientul lui Tudor!”, „CFR n-are demnitatea să vorbească de arbitraje!”. „Nu avem nici o şansă pentru că […]

„CCA are ceva cu noi!”, „Marius Stan şi Dorinel şi-au luat viteză şi nu e bine!”, „Ştiam că sîntem vînaţi!”, „Mi-e frică de subconştientul lui Tudor!”, „CFR n-are demnitatea să vorbească de arbitraje!”. „Nu avem nici o şansă pentru că ne bazăm prea mult pe fotbal!”. Sînt fragmente din teoria conspiraţiei mediatizată neobosit de conducerea Timişoarei.

Teoria asta a luat o turnură neaşteptat de practică după meciul cu Oţelul. „Mi-aş dori ca patronatul echipei să-i răsplătească pe băieţi şi să achite o parte din restanţe!”, a spus antrenorul-jucător Contra. Probabil le-a cerut şefilor acelaşi lucru între patru ochi, dar fără folos. Şi atunci a cerut plata jucătorilor în public. Dacă s-a ajuns pînă aici, înseamnă că situaţia e gravă. Nu din cauza CCA-ului, a demnităţii CFR-ului sau a vitezei lui Dorinel.

Înseamnă că, pe lîngă zecile de probleme inventate, echipa bănăţeană are o problemă concretă, cu banii. Concretă, reală, urgentă. La rîndul lor, jucătorii Timişoarei se pot întreba, retoric sau nu: conducerea clubului are ceva cu ei? Sînt oare „vînaţi” de angajatori? E cazul să se teamă de subconştientul patronatului? Sau Contra ar trebui să le spună de pe acum colegilor săi că nu au nici o şansă, pentru că se bazează prea mult pe fotbal?!