„Unchiul” Răzvan

Ai dat un gol în etapa trecută? Ai deviat o minge iminentă din faţa porţii? Sau doar te-ai aflat pe teren, cu cei 20 de ani ai tăi? Felicitări! „Naţionala” te vrea în rîndurile ei!

De data asta, recruţii surprinşi […]

Ai dat un gol în etapa trecută? Ai deviat o minge iminentă din faţa porţii? Sau doar te-ai aflat pe teren, cu cei 20 de ani ai tăi? Felicitări! „Naţionala” te vrea în rîndurile ei!

De data asta, recruţii surprinşi în front se numesc Cornel Rîpă şi Silviu Ilie. Judecînd după mişcările consistente de trupe din lot, oricine se poate aştepta să fie luat la oastea „tricoloră”. Mai ales copiii de 11-12 ani, pentru că locul penultim în grupa preliminară înseamnă, printre altele, disperare de cauză. Aşa se întîmplă la final de campanie, arunci în luptă, pe criteriul derutei, tot ce ai la îndemînă.

Nu mai lipsesc decît afişele mobilizatoare, în genul celor cu Unchiul Sam, care-i îndemna pe tinerii americani să se înroleze. Fireşte, cu slogane adaptate: „Te vreau la echipă!”, „Focu’ la voi!”, „Ce faci tu pentru ţară?”, „Eşti pregătit pentru meciul cu Luxemburg?”. Imaginaţi-vă un Răzvan Lucescu pe un poster, îndreptînd un arătător poruncitor, pe stadioanele ţării, de la Botoşani la Moldova Nouă.

Puştii n-au de ce să fie speriaţi. Nu vor scrijeli AMR-uri soldăţeşti pe iPhone-uri, prin vestiare. Stagiul tricolor nu durează mai mult de două-trei jocuri, după care „Hai, liba!”. La meciuri noi, recruţi noi.

Asta e partea bună. Partea incomodă ţine de birocraţie. Nu se vor mai admite retrageri de la „naţională” decît pe motiv de platfus, dioptrii numeroase şi stres post-traumatic (adică dacă prinzi frică de adversar, după 0-5 cu Serbia). Cei care nu se conformează vor fi declaraţi dezertori, trădători de ţară, mercenari ingraţi şi vor fi somaţi să vină la „naţională” în genunchi, ca să-şi încaseze diurna şi o mamă de morală.