Pîinea, cuţitul şi ursuleţul
Nu românii sau maltezii decid cine organizează un European
După izbucnirea crizei, găzduirea Olimpiadei din 2012 a devenit o povară pentru Londra. În toamna lui 2008, băncile private au renunţat să mai finanţeze proiectul şi au lăsat totul în seama […]
Nu românii sau maltezii decid cine organizează un European
După izbucnirea crizei, găzduirea Olimpiadei din 2012 a devenit o povară pentru Londra. În toamna lui 2008, băncile private au renunţat să mai finanţeze proiectul şi au lăsat totul în seama statului. Iar contribuabilii britanici, comenta „The Telegraph”, au început să se întrebe dacă e cazul să cheltuiască 1,5 miliarde de euro pentru un sat olimpic care le va aduce doar profituri simbolice.
Organizarea unei mari competiţii sportive stîrneşte incomparabil mai mult entuziasm în democraţiile originale din Estul continentului. În tradiţia heirupistă a propagandei prin sport, „noii îmbogăţiţi” din spaţiul ex-sovietic vor vizibilitate, iar UEFA are nevoie de cineva care să plătească nota.
Conform agenţiei de evaluare financiară Fitch Ratings, Euro 2012 costă Polonia 27 miliarde de euro. Primăria şi Guvernul din Kiev au alocat în jur de 8 miliarde de euro pentru stadioane şi infrastructură. Abisalele buzunare oligarhice se ocupă de restul cheltuielilor.
Candidatura polonezo-ucraineană nu e cea mai aplaudată dintre candidaturile posibile. Dar federaţiile şi guvernele din cele două ţări au insistat să plătească nota pentru Euro 2012. Au dat şi şpagă pentru asta, dacă ţinem cont de dezvăluirile trezorierului cipriot. Ambiţiile duse la extrem au partea lor de comic absurd. Cum ar veni, au mai avut şi emoţii că n-o să cîştige o cursă în care, pragmatic vorbind, alergau cam singuri!
Nu e favoritism inabil mascat, nu e un privilegiu acordat de „stîngistul” Platini, în schimbul susţinerii la preşedinţia UEFA. Aşa pare, dar, în vremuri de criză globală, tu, ţară săracă sau chiar tu, Italia, să cheltui miliarde de euro pe un campionat de fotbal nu sună a motiv de invidie!
Conspiraţia „celor cinci”, dacă există, are şi ea vocaţie de glumă. Să ai impresia că îi tragi pe sfoară pe cei mari! E ca şi cum ai crede că geopolitica sportului se orientează după purtătorii de mape din Vanuatu!
Nu e cazul să ne autosugestionăm că românii, maltezii şi ciprioţii au cuvinte grele de spus la Nyon. Că Mircea Sandu sau omologul lui din La Valletta ar reprezenta nişte factori de decizie cruciali, care manipulează pîinea, cuţitul şi ursuleţul în Comitetul Executiv.
Votul e doar o formalitate, la fel şi indignarea italienilor în faţa persecuţiilor platineşti. Jocurile se fac în altă parte, ar trebui să-i spună cineva şi trezorierului cipriot. La ce şpagat bugetar execută Ucraina şi Polonia, e de mirare că nu şi-au cerut caltaboşii, palinca şi jucăriile înapoi.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele