Mondialul bărbaţilor

Revelaţiile turneului final sînt veteranii ca Martin Palermo

Martin Palermo a aşteptat 11 ani să înscrie la un Mondial. La nouă minute după ce a intrat, l-a învins pe portarul Greciei, „am vrut doar să-i fac viaţa grea”. Şi apoi […]

Revelaţiile turneului final sînt veteranii ca Martin Palermo

Martin Palermo a aşteptat 11 ani să înscrie la un Mondial. La nouă minute după ce a intrat, l-a învins pe portarul Greciei, „am vrut doar să-i fac viaţa grea”. Şi apoi a alergat spre Maradona, să se felicite ca de la Nebun la Maestru. Camerele au surprins pe chipul atacantului de 37 de ani extazul în stare brută, cum nu se vede nici măcar pe chipurile nord-coreenilor, cînd îşi aud imnul.

Atacantul lui Boca Juniors a debutat cu întîrziere la un turneu final. A trebuit să treacă moda copiilor-minune, a talentelor branduite din faşă, a metrosexualilor care nu fac diferenţa între poster şi posteritate. Palermo nu putea debuta decît la acest Mondial al oamenilor bătrîni şi buni, „bătrîni” în termeni sportivi. Un Mondial al patriarhului mexican Blanco, al venerabililor  Landon Donovan, Ricardo Carvalho, Cannavaro (cu două luni mai mare ca Palermo), al celei mai în vîrstă „naţionale” a Braziliei din toate timpurile (o medie de 28,6 ani). Veteranii sînt noii recruţi, tradiţia e marea revelaţie.

Împinsă de criza globală, lumea, şi fotbalul o dată cu ea, revine la valorile vechi şi sigure, la baza simplă şi solidă a lucrurilor. Fotbalul sud-american domină competiţia pentru că se sprijină pe tipare machiste, fără nuanţe şi fără milă, fără „trădări”, bîrfe şi alte rafinamente de vestiar. „Sîntem un grup barbar, mergem pe drumul bun!”, aşa sună diagnosticul „Nebunului” Palermo. Greu de imaginat un blocaj de comunicare între el şi Maradona. Sau o grevă într-un astfel de trib select! 

Faimosul cap al lui Zidane reprezentase ultima „barbarie” de răsunet, agonia unui model masculin, urmată de triumful narcisismului adolescentin în fotbal. Un triumf al băieţilor care ascultă de designeri, nu de antrenori, şi care pun la îndoială totul, mai puţin importanţa lor relativă în istoria mondenă şi contemporană. Departe de ei primitivismele expirate, gen spiritul de sacrificiu, loialitatea, sobrietatea!

Golul lui Palermo, cu bucuria neprelucrată care i-a urmat, marchează revenirea în forţă a bărbaţilor de modă veche. A celor care nu-şi trosnesc fălcile la imn, a „barbarilor” care nu îşi cer şi nici nu îşi caută scuze. A „nebunilor” care găsesc drumul cel mai scurt între două puncte fără să treacă prin salonul cosmetic.