Uşor cu babuinii pe pîrtii!

Acest Mondial e unic, începînd cu mingea şi terminînd cu vremea A nins în Africa de Sud. Luni seară, în munţi, în provincia unde se află Cape Town. Trecătorile au fost blocate, din cauza zăpezii şi a căderilor de pietre. […]

Acest Mondial e unic, începînd cu mingea şi terminînd cu vremea
A nins în Africa de Sud. Luni seară, în munţi, în provincia unde se află Cape Town. Trecătorile au fost blocate, din cauza zăpezii şi a căderilor de pietre. O vreme să nu dai babuinul afară din magazin! Rar se vede o Cupă Mondială organizată iarna, nu o iarnă rusească, nici pomeneală. Mai degrabă una care seamănă cu toamna tîrzie românească.

Ploi torenţiale, nopţi foarte friguroase, temperaturi între -2 şi 23 grade ziua, cu variaţii în funcţie de zonă. O vreme perfectă pentru meciuri, nu neapărat pentru spectatori, care trebuie să vină în tribune cu mănuşi, căciuli şi fulare. Dar, la drept vorbind, şi iarna, şi vara lor, cu maxime de 36 de grade, sună mai blînd decît ale noastre.

A plouat la Italia – Paraguay, va mai ploua, fapt pentru care FIFA a decis să interzică… nu, nu vuvuzelele, ci umbrelele pe stadion. Pot fi folosite ca arme şi, spre deosebire de trompetele silenţioase, îi deranjează pe ceilalţi spectatori! Dacă i-ar sta în puteri, forul mondial ar interzice şi prezenţa naturii pe stadioane, şi prezenţa Africii la turneul final organizat în Africa. Artiştii locali au trebuit să protesteze ca să fie incluşi în concertul de deschidere. După standardele FIFA, turneele finale ar semăna între ele ca picăturile de ploaie subtropicală.

Tehnologia şi designul implicate în construirea stadioanelor au fost marca Mondialului asiatic. Marca Mondialului african ar fi trebuit să fie culoarea (nu neapărat şi sunetul!) locală. Stadioane ultramoderne, hipermoderne, stadioane care nu mai arată ca stadioanele, ci ca flotele din Star Trek am mai văzut. Am mai văzut şi organizări nemţeşti, nu e cazul de data asta.

Foarte puţin din ceea ce înseamnă Africa de Sud „trece sticla” în transmisiile de la Mondial. Tot ce e specific local, greva paznicilor de stadioane, zăpada în iunie, taximetriştii politicoşi, se petrece dincolo de porţile arenelor. „Imediat cum ieşi din stadionului clasa-ntîi, descoperi că se termină asfaltul”, observa un reporter de la „Time”, minunîndu-se că atît de aproape de stadionul „zeiss” din Rustenburg se află cartiere de rulote, printre care se plimbă găini. Iar dincolo de rulote şi de drumul de praf, se află platina, în minele care susţin oraşul.

„E un turneu final unic, greu să mai fie unul asemănător!”, exclama jurnalistul american. E unic şi, pînă acum, un succes. Nici un elefant n-a trecut alene prin careu. Asta s-ar întîmpla doar dacă l-am organiza noi, românii, încă neîntrecuţi în originalitate.

Pînă atunci, în Africa de Sud se întîmplă fotbalul şi alte fenomene.  Inginerul Martin Wilkinson, de la staţia meteo din Sutherland (polul frigului), a anunţat luni: „Sînt minus 2,5 grade şi vîntul bate cu 70 km / oră. Ninge orizontal”.