Omul şi jucăria

Omul care le-a adus bucurie înaintea fotbalului n-a participat la deschidere. Mandela e în doliu după strănepoata sa. De fapt, nici nu e nevoie ca „Tata Mandela” să urce pe scenă şi să vorbească. A schimbat vieţile a peste 50 […]

Omul care le-a adus bucurie înaintea fotbalului n-a participat la deschidere. Mandela e în doliu după strănepoata sa. De fapt, nici nu e nevoie ca „Tata Mandela” să urce pe scenă şi să vorbească. A schimbat vieţile a peste 50 de milioane de oameni şi soarta unui continent întreg. E peste tot. Şi, pînă acum, observau jurnaliştii acreditaţi la Mondial, numele lui e cam tot ceea ce se ştie despre Africa de Sud.

Se vor afla mai multe, se vor vedea mai multe la acest turneu final. Nu neapărat ceea ce trebuie sau dă bine. Important e să se vadă că au căzut zidurile. Că apartheidul a rămas doar un capitol urît în cărţile de istorie. Au rămas, desigur, barierele economice. Un bilet la meciurile de la Mondial e un lux pentru sud-africanul de rînd. Dar copiii s-au bulucit în voie la antrenamente, mulţimea a ieşit în stradă la defilarea „naţionalei” Bafana Bafana.

E rîndul balonului aerodinamic să ridice spiritele. Un singur om a făcut atît de mult pentru atît de mulţi. Acum ceva atît de puţin, o jucărie (cît o fi cîntărind oare neascultătorul Jabulani?), va schimba pentru totdeauna şi felul în care vedem Africa, şi felul în care se văd africanii.

Bucuria răzbate dincolo de porţile stadioanelor şi îi atinge pe toţi, fără discriminare. Nu costă nimic să ieşi în stradă. Mandela a plătit cu 27 de ani din viaţă.