Meserii de arbitru

La Mondiale, vor fluiera sociologi, bancheri şi inspectori de fisc

Dacă ar fi arbitrat în fotbalul românesc, nu în cel brazilian, lui Carlos Simon i s-ar fi strigat de pe margine” „Bă, ziaristule!”. Pentru că e reporter la TV Guaiaba […]

La Mondiale, vor fluiera sociologi, bancheri şi inspectori de fisc

Dacă ar fi arbitrat în fotbalul românesc, nu în cel brazilian, lui Carlos Simon i s-ar fi strigat de pe margine” „Bă, ziaristule!”. Pentru că e reporter la TV Guaiaba şi pentru că în Liga 1 meseriile sînt destul de prost văzute.

Citeşti prezentarea arbitrilor de la Mondial, în „Gazeta” de duminică, şi te uimeşti. În primul rînd, de prezenţa „centralilor” din Seychelles şi Mali, consecinţă a populismului „by FIFA”. În al doilea rînd, de faptul că arbitrii au, fiecare, o profesie de bază: bancher, profesor de engleză, auditor, ofiţer naval. Ca să facă faţă programului din Premier League, Howard Webb şi-a luat cinci ani de pauză din postul de poliţist în South Yorkshire. „Am muncit pentru tresele mele şi nu renunţ la ele!”, spune cel mai controversat sergent din campionatul englez.

Pentru alţii, ecusonul FIFA nu e brăţară de aur, ca la noi. E doar un ecuson. Arbitrajul reprezintă mai degrabă o ocupaţie, temporară, dezinteresată, decît o meserie în sine. Seamănă cu rolul de jurat în justiţia americană. Verdictul e dat de cineva din afară, un cetăţean oarecare, recompensat simbolic, care, după fluierul final, revine la treburile lui. E spre binele jocului ca arbitrii să aibă exerciţiul deciziei şi în alte domenii. Să nu depindă, cu arme, bagaje şi ego de prestaţia lor din teren. Şi, eventual, să-şi dezvolte alţi muşchi ai minţii, în afara celor care controlează emisfera responsabilă cu fluieratul.

În majoritate, arbitrii români sînt de profesie fii de arbitri sau oameni de afaceri. Poate că asta le lipseşte ca să aibă anvergură: dimensiunea profesionistă, stabilă, extrafotbal. Privirea de pompier, de avocat, de profesor universitar, de distribuitor de jocuri video, pe lîngă privirea fixată monomaniacal pe Regulament. Multe meciuri s-ar fi jucat altfel dacă arbitrii noştri erau şi inspectori la fisc, cum e malianul Koman Coulibaly. Sau cercetători, ca guatemalezul Carlos Batres! Fanta de lumină rămînea pînă azi nedetectată!

Cum ar fi arătat stenogramele din Dosarul „Piteşti” dacă Penescu ducea muncă de lămurire cu un sociolog sau cu un director de relaţii publice? Ori dacă Mititelu ar fi schimbat sms-uri cu un profesor de română? Merită măcar să ne imaginăm.

Carlos Simon, ziaristul, va fluiera la meciul de deschidere. Ce onoare! Şi ce subiect de reportaj ratează!