De ce suferă Rapidul?
Distanţa dintre Rapid şi Europa este egală cu distanţa dintre neuronii şefilor
Pentru a nşpea oară, povestea acestui sezon în Giuleşti se rezumă în trei vorbe fără zahăr adăugat: „puţin a lipsit”. Puţin a lipsit ca echipa din Grant să […]
Distanţa dintre Rapid şi Europa este egală cu distanţa dintre neuronii şefilor
Pentru a nşpea oară, povestea acestui sezon în Giuleşti se rezumă în trei vorbe fără zahăr adăugat: „puţin a lipsit”. Puţin a lipsit ca echipa din Grant să se bată la titlu ori să prindă preliminariile Ligii. De data asta, puţin lipseşte ca Rapidul să joace în Europa League. Prin „puţin” înţelegîndu-se două greşeli grosolane de management. „Conducerea a pierdut trei puncte pentru care noi am muncit pe teren!”, spune Cesinha, cu valizele la uşă.
Trei puncte irosite şi interimatul prelungit au scos Rapidul din ritm. Nae Manea s-a jucat prea mult de-a demisia, patronul s-a jucat prea mult de-a juristul. Toate aceste trageri de timp au contribuit la „puţinul” care desparte echipa din Grant de locul 6. „Puţin”, mai precis, cam cît e nevoie ca un neuron să treacă pe lîngă alt neuron, fără să schimbe impresii între ei.
Într-un clasament al spectacolului din teren, al valorii lotului, al momentelor de fotbal curat, Rapid ar ocupa fără emoţii un loc mai bun decît cel din clasamentul Ligii 1. Dar ăsta e singurul care contează. Aşa se întîmplă cînd conducerea şi echipa au obiective diferite. Prima se încăpăţînează să demonstreze legea compensaţiei: cînd ai echipă, n-ai manageri. Cealaltă, să-şi merite „publicul frumos”.
Venirea lui Andone a limpezit atmosfera în vestiar, a strîns echipa de pe coclaurii crizei şi a trimis-o în teren. Mai mult n-avea ce să i se ceară. Răul fusese făcut, noul tehnician putea doar să-i atenueze efectele. Ca Andone să devină „Ferguson din Giuleşti”, cum susţine patronul clubului, ar însemna să aibă pe mînă un buget de transferuri, pe lîngă alte libertăţi de mişcare şi de gîndire de care beneficiază managerii în Premier League. Ar însemna ca Rapidul să deţină un minimum de certitudini, cum ar fi plata jucătorilor.
Or, Rapidul deţine un maximum de instabilităţi, de toate tipurile. Puţin lipseşte, în fiecare moment, ca echipa să nu se scufunde. De fiecare dată, apare ceva, cineva, de care se agaţă şi pluteşte. Sezonul ăsta, a apărut Andone, sezonul viitor – cine ştie? Dar stilul ăsta de fotbal nu duce nicăieri. Nu are orizont în faţă şi în nici un caz, nu duce spre Europa, cu care abia se obişnuiseră fanii „vişinii”. „Puţin” lipseşte ca Rapid să aibă un viitor pe măsura emblemei şi acel puţin nu e fotbalul.
Cine e vinovat de asta? Se ştie! Răduţă, fără îndoială. Răduţă cu ratările lui, care l-au debusolat pe patron. Răduţă să plătească!
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele