Ceva din Forlan

Finala de la Hamburg a avut un nume de strigat

Forlan nu ştie cum a dat golul victoriei. Din ricoşeu, din reflex, din fugă. Ştie însă cum a ajuns pînă în careu, trecînd Oceanul, fluturîndu-şi tricoul prin Teatrul Viselor, apoi […]

Finala de la Hamburg a avut un nume de strigat

Forlan nu ştie cum a dat golul victoriei. Din ricoşeu, din reflex, din fugă. Ştie însă cum a ajuns pînă în careu, trecînd Oceanul, fluturîndu-şi tricoul prin Teatrul Viselor, apoi în La Liga.

Ştie şi de ce ajuns pînă în faţa porţii lui Schwarzer. Povestea e veche de 19 ani şi începe cu un accident de maşină, într-o zi ploioasă, pe o autostradă din America de Sud. Continuă cu sora lui Forlan la terapie intensivă şi cu un frate mai mic, care plînge într-un colţ şi face promisiunea solemnă că va cîştiga bani din fotbal. Destui cît să-şi ridice sora din scaunul cu rotile.

La început, Diego primea 50 de euro pe săptămînă, apoi a ajuns la Manchester United, la 1,5 milioane de euro pe sezon. Nu s-a impus acolo, dar a prins la public. „Are ceva dintr-un erou, fanii îşi dau seama că nu renunţă. Şi pentru asta, nu-l vor uita niciodată!”, spunea Sir Alex, după ce Forlan părăsea Anglia pentru Spania.

Abia peste şase ani, profeţia lui Ferguson avea să se împlinească, iar „ceva dintr-un erou” să devină „eroul unei finale europene”. Antrenorul lui Manchester i-a făcut uruguayanului un mare bine: întîi i-a luat şi i-a aruncat ghetele cu care alunecase pe minge, într-un meci cu Chelsea. Apoi l-a dat afară.

Aşa se face că prima finală a Europa League a avut un erou pe măsură. S-au întîlnit două echipe propulsate de aceeaşi statornică încăpăţînare. Numai un jucător „care nu renunţă” putea decide un astfel de duel. În calea mingii trimise de Aguero a apărut atacantul care purta ghetele potrivite în finala potrivită.

Fără Forlan, finala dintre Atletico şi Fulham ar fi fost pîndită de uitare. Cu tot spectacolul îndărătniciilor din teren, i-ar fi lipsit acel ceva care aşază mîinile în dreptul inimii. Acel „ceva dintr-un erou”, care lipseşte, de pildă, din fotbalul nostru, unde nimeni nu mai promite nimic surorilor, fraţilor, părinţilor, copiilor.

Fără erou, finala s-ar fi terminat cu formalitatea brutală a loteriei. Din fericire, tricoul forlanesc a fluturat din nou spre tribune, mulţimea care a umplut străzile din Madrid şi din Hamburg a avut un nume de strigat. Iar fotbalul, cu Platiniii, prinţii, vedetele şi bugetele lui, a avut „ceva din fotbal”, adică de joc traversat de oameni cu poveştile lor.