Soluţia magică Piţi

Cînd nu antrenează, fostul selecţioner e tehnicianul ideal

De cînd a plecat de la „naţională”, Piţurcă a devenit o soluţie. Nu se ştie precis pentru ce anume, pentru Steaua, pentru olteni, pentru arabi, pentru fotbal în general. Cert e că […]

Cînd nu antrenează, fostul selecţioner e tehnicianul ideal

De cînd a plecat de la „naţională”, Piţurcă a devenit o soluţie. Nu se ştie precis pentru ce anume, pentru Steaua, pentru olteni, pentru arabi, pentru fotbal în general. Cert e că s-au volatilizat graţios criticile din jurul numelui său. Misterios fenomen! Dacă mai stă puţin pe tuşă, rezistînd sarcastic ofertelor, îl paşte sacralizarea cel puţin!

Să fie acelaşi personaj detestat de suporterii „tricolorilor”, contestat pe la colţuri de jucători şi pe la televiziuni de patroni? Da, numai că s-a schimbat percepţia asupra lui. S-ar zice că antrenorii care ţin la imaginea lor trebuie să ia din cînd în cînd pauză de la antrenat. Imaginea lui Piţurcă s-a aburit frumos, în urma absenţei din meserie.

Singurul mit adevărat legat de Piţurcă este că are un coeficient de noroc peste medie. În rest, miturile sînt false. Se spune că e tehnicianul cu mînă de fier, fanatic al disciplinei. Depinde ce se înţelege prin „disciplină”. Ca selecţioner, dădea comunicate în care recunoştea că jucătorii fumează de faţă cu el. Aducea lăutari în cantonament şi, paradoxal, îşi punea secunzii să stea de strajă în faţa camerelor fotbaliştilor.

Piţurcă a refuzat Steaua pe motiv că s-ar face de rîs cu lotul actual. Sau cel puţin aşa a declarat finanţatorul roş-albaştrilor. De fapt, fostului selecţioner ar trebui să-i convină numele modeste şi foarte modeste din Ghencea. Pentru că n-a demonstrat, deocamdată, că poate gestiona relaţia cu jucătorii-vedetă.

Un alt lucru care se uită despre Piţurcă este contribuţia lui la ruperea „naţionalei” de publicul ei. A izolat echipa de contemporani şi de fotbalul contemporan. Cu suporterii s-a înţeles aproape la fel de convulsiv cum s-a înţeles cu fotbaliştii. Singurele relaţii bune le-a avut şi încă le are cu o anume firmă de impresariat, în stare să-i procure jucători pe măsura valorii lui.

Cam astea sînt proporţiile reale ale lui Piţurcă. Nu se încadrează nici în Mitul Providenţialului, nici în Mitul Salvatorului şi nu poate garanta decît precontracte imobiliare pentru patron. În rest, intră în schema clasică „Piţi, lasă-ne!”, cu clauză mare de reziliere. E un antrenor care vine greu, pleacă greu şi ajunge la DNA cu duba. În materie de tactică, nu sînt multe de spus. Ţine la rezultat, nu la spectacol. Prin urmare, slabe şanse să se facă de rîs, în condiţiile în care la Steaua nu pare să mai conteze nici una, nici alta.