Au plecat americanii!

Şefii de la Liverpool le-au dat un bun exemplu „finanţatorilor” din Liga 1 Din fericire, patronii americani de la Liverpool nu s-au îndrăgostit nebuneşte de culorile „cormoranilor”. N-au promis echipa ca zestre urmaşilor urmaşilor lor, nici n-au avut coşmaruri prevestitoare […]

Şefii de la Liverpool le-au dat un bun exemplu „finanţatorilor” din Liga 1
Din fericire, patronii americani de la Liverpool nu s-au îndrăgostit nebuneşte de culorile „cormoranilor”. N-au promis echipa ca zestre urmaşilor urmaşilor lor, nici n-au avut coşmaruri prevestitoare pe teme tactice. Tom Hicks şi George Gillett au procedat practic, americăneşte şi au decis să vîndă clubul. Era, de altfel, singura soluţie logică şi onestă faţă de fotbal, de vreme ce datoria trecuse de 300 de milioane de euro.

Cealaltă soluţie, se ştie, ar fi fost să le facă în ciudă fanilor şi să falimenteze de gît cu echipa. Ori să-şi pună mamele finanţatori, să-l plătească ele pe Steven Gerrard din pensie.
Patronii americani au venit pe Anfield după profit şi s-au ales doar cu notorietate. Încă din prima zi la club, au fost întîmpinaţi de fani cu tradiţionala urare englezească „Yankeilor, plecaţi!”. Trei ani au stat americanii la Liverpool, trei ani au durat protestele suporterilor.

„Clubul nostru, datoria voastră!”, „Afară cu mincinoşii!”. Fanii au exagerat cu răutăţile. Bineînţeles că şefii „cowboy” nu i-au marcat cu fierul înroşit pe jucători, doar că n-au cumpărat alţii. Şi nici nu i-au mînat pe spectatori cu biciul. Doar că au mărit preţul la bilete, ca să-şi mai scoată din cheltuială.

Dar rămîne un mister ce au înţeles Tom&George din fotbal. Cum s-or fi simţit ei într-un fast-food, în care pînă şi hamburgerii se uită urît la tine? Probabil protestele suporterilor au avut acelaşi efect ca politeţea excesivă a britanicilor: americanii nu s-au simţit în largul lor. La drept vorbind, nici un patron nu se simte în largul lui în fotbal. Există o parte, în această afacere, care-i depăşeşte şi pe americanii care pleacă, şi pe arabii care vin în locul lor pe Anfield.

E ca şi cum ai fi administratorul unei fantasme colective, nu proprietarul indiscutabil al unor fantezii personale. Asta nu e greu, visător poate fi oricine. Dar, ca afacerist, trebuie să fii traversat, din cînd în cînd, de momente de luciditate. Tom&George şi-au trăit fantezia la Liverpool, apoi au revenit la viziuni mai economicoase. Şi-au făcut calculele şi au constatat că e mai bine şi pentru ei, şi pentru echipă să plece. Bucăţica aia de hîrtie, pe care au socotit americăneşte şi-au tras linie, ar trebui să circule din mînă-n mînă prin lojele din Liga 1.

 Să vadă şi finanţatorii de la noi cum se lungeşte minusul cînd nu investeşti în transferuri şi ce înseamnă să pierzi bani din fotbal. E clar că nu ştiu, pentru că altfel n-ar întîrzia de 20 de ani în fruntea cluburilor.