Generaţia lui Alexe

Abia de acum începe greul pentru puştiul-senzaţie al lui Dinamo

„Nu trebuie să dau petreceri pentru un gol!”, a explicat Marius Alexe după Dinamo – Steaua. Nici pentru două goluri, nici pentru trei. Atacantul de 20 de ani are o […]

Abia de acum începe greul pentru puştiul-senzaţie al lui Dinamo

„Nu trebuie să dau petreceri pentru un gol!”, a explicat Marius Alexe după Dinamo – Steaua. Nici pentru două goluri, nici pentru trei. Atacantul de 20 de ani are o luciditate de bun augur pentru vîrsta lui. Ştie că greul abia începe şi sărbătoarea mai are de aşteptat. Pînă una, alta, la vară dă bacul.

Greul nu constă în programul încărcat sau în concurenţa acerbă pe posturi la Dinamo. În privinţa asta, lucrurile stau mai lejer decît ar fi cazul. Greu va fi să zburde la fel de liber, cu toţi ochii aţintiţi asupra lui. Trebuie să treacă, în următoarele luni, testul faimei premature. Sînt destul de rare exemplele de jucători care-şi păstrează capul pe umeri şi accentul, după ce depăşesc un anumit plafon salarial, după ce-şi aud numele strigat de mii de fani, după ce prind un contract în afară.

Dar asta nu înseamnă că Alexe va repeta neapărat derapajele speranţelor dinaintea lui. Doar că lucrurile nu vor mai fi la fel. Alte aşteptări, alte presiuni. Pe de o parte, presiunea grupului, care vrea să-şi trăiască viaţa, ca să cităm din romantici fără particule de nobleţe. Pe de alta, presiunea campionatului, prea rarefiată pentru a stimula ambiţiile şi simţul critic.

Statutul de promisiune îi permitea lui Alexe să crească şi să greşească în voie. De acum înainte nu se i mai permite decît să confirme angajamentul luat o dată cu şutul în poarta roş-albaştrilor. Vom vedea dacă sînt bine puse cărămizile. Dacă va rîvni la un stil de viaţă, înainte de a înţelege ce e viaţa sau stilul. Dacă va îndrăzni să fie mai mult decît premiant într-o clasă de mediocri.

E cel mai tînăr marcator de după ’90 într-un derby Dinamo – Steaua. Un detaliu statistic care ne dă o idee despre ce vine din urmă şi cu ce viteză. E drept că generaţia lui Alexe nu prea are pe ce-şi sprijini manifestul, nu are la ce să-şi înnoade pretenţiile. Vine după generaţia ratată a lui Mutu şi Chivu, care i-a predat, în loc de ştafetă, un decalaj vinovat de timp şi de valoare între fotbalul nostru şi cel occidental. De unde şi nerăbdarea celor care vin, şi tupeul bun, de a nu se mulţumi cu puţin.

„Naţionala” se află în stadiul de construcţie, echipele de club navighează fără orizont, fiecare în paharul ei cu tsunami. Unde să-l pui şi ce să faci cu Alexe care vrea la Real Madrid? Poate îi vor da un salariu mai mare, poate îl vor lăsa să plece la vreme. Dar restul depinde de el. El, nimeni altcineva, hotărăşte cît şi cînd se sărbătoresc golurile, cît şi cînd se negociază visurile.