Comisia antistres

CCA-ul îi somează pe arbitri să fie liniştiţi în ziua meciului

Fotbalul nostru ar fi foarte trist dacă n-ar exista CCA-ul şi măsurile lui. Ultima dintre acestea sună aşa: arbitrii trebuie să-şi închidă telefoanele mobile în ziua meciului. Telefoane mobile […]

CCA-ul îi somează pe arbitri să fie liniştiţi în ziua meciului

Fotbalul nostru ar fi foarte trist dacă n-ar exista CCA-ul şi măsurile lui. Ultima dintre acestea sună aşa: arbitrii trebuie să-şi închidă telefoanele mobile în ziua meciului. Telefoane mobile proprietate personală, nu telefoane de serviciu! În felul acesta, cred cei din Comisia Centrală, „o să aveţi linişte!”. Nu au voie să folosească mobilul nici la pauză, să nu afle că au greşit în prima repriză, „vă poate da peste cap în partea a doua!”.

Prima consecinţă a acestei măsuri e lesne de ghicit: vor fi aduşi de urgenţă arbitri străini, pentru că arbitrii autohtoni nu s-au oprit din rîs pînă la închiderea ediţiei. Şi vor rîde de cîte ori îşi vor schimba cartela la telefon în ziua meciului. Rîd, probabil, şi copiii de grădiniţă, cînd intră pe mess, iar telefoanele fixe tresaltă de bucurie, că vor fi din nou la modă. Şefii de cluburi ar rîde şi ei, dacă n-ar sta pe telefon cu şefii din federaţie, în interes de serviciu.

Big Brother s-ar fi gîndit la toate. Dar Comisia e Little Brother, Fratele cel Mic şi Naiv, care se joacă la telefon. Arbitrii vor fi verificaţi, prin sondaj, de către membrii Comisiei. Dacă răspund, vor fi suspendaţi. Dacă răspunde căsuţa vocală, „abonatul lui Penescu este momentan indisponibil, vă rugăm, reveniţi cu plicul”, scapă doar cu mustrare.

CCA-ul a identificat corect problema arbitrajului: vorbitul la mobil. Dar nu genul de vorbit care apare în stenogramele DNA, nu! Ci vorbitul care-i deranjează pe arbitri. „Nu o să vă mai bată nimeni la cap!”. Comisia se preocupă de starea de bine a arbitrilor, nu a arbitrajului. Nu mai lipseşte decît să le recomande „centralilor” sonerii liniştitoare, tehnici de respiraţie şi mantre de relaxare.

În realitate, arbitrii s-au dovedit capabili să-şi poarte singuri de grijă. Unii chiar s-au descurcat binişor în privinţa asta. Dar n-au ştiut să se oprească la timp din vorbit la telefon.

Măsura CCA e în spiritul medicinei primitive, nu al fotbalului în care arbitrii comunică prin căşti cu asistenţii şi se dezbate utilizarea probei video. Dar nu ăsta e cel mai mare defect al noii reguli. Problema e că nici măcar nu e regulă, ci un abuz inutil, suspect de ipocrizie.

CCA-ul bagă pur şi simplu capul în nisip, pretinzînd că nu s-au inventat nici televizorul, nici folclorul, nici folderul cu evidenţe contabile. Simplifică marile boli ale arbitrajului şi tratează cangrena neglijent, cu pilule de zahăr. Ce bine ar fi să se rezolve scandalurile aşa! Numai dacă te gîndeşti şi te relaxezi!