Arta de a-ţi vinde pielea

Steaua şi-a luat doi armeni competenţi şi în negocieri

Artiom şi Arman le-au servit fotbaliştilor din Liga 1 o lecţie comprimată despre cum se negociază un transfer. Direct şi la obiect. Fără fiţe, fără accente patetice, fără pretenţii astronomice. Deşi […]

Steaua şi-a luat doi armeni competenţi şi în negocieri

Artiom şi Arman le-au servit fotbaliştilor din Liga 1 o lecţie comprimată despre cum se negociază un transfer. Direct şi la obiect. Fără fiţe, fără accente patetice, fără pretenţii astronomice. Deşi nu s-au lăbărţat pe cîteva săptămîni, după obiceiul casei, au fost probabil cele mai dure negocieri purtate în ultimii ani de roş-albaştri. Pentru că, de data asta, de partea cealaltă a mesei a stat o forţă pe măsură: un clan, cu stilul şi rigorile aferente.

Fraţii Karamian au ştiut unde, de ce şi pentru ce semnează cu Steaua. L-au avut antrenor pe Stocihiţă la „naţionala” Armeniei şi ăsta a fost unul dintre argumentele forte ale venirii lor în Ghencea. Celălalt argument, strict profesional, fără legătură cu istoria, culorile de suflet şi visele din copilărie, este posibilitatea de a lua titlul.
Un jucător care-şi propune să cîştige trofee e mai folositor decît unul care-şi propune să îmbătrînească în club. Din punctul ăsta de vedere, Karamienii reprezintă un punct cîştigat la atitudine. Sînt profesionişti, nu foşti rapidişti sau foşti polişti. 

Au pus condiţia limpede şi nestrămutată din 2004, de cînd au ajuns în România. Să vină la pachet, deşi au valori inegale, deşi Steaua nu avea neapărată nevoie de încă un atacant. N-au cerut prosoape de mătase în vestiar şi greutatea lor în aur la salariu. Au impus, în schimb, clauze de fier în ceea ce priveşte penalităţile: nu mai mult de 10 la sută din contract. Pare nimic, dar la nimicul ăsta titularii din Ghencea nici nu îndrăznesc să spere.

Atît, n-au pretins nici număr pe tricou, nici banderolă, „aş jigni pe toată lumea să cer asta”, a exclamat Artiom. Nu s-au răzgîndit, n-au dat înapoi şi nici n-au plusat. „Am avut oferte şi de la Dinamo, şi din străinătate, dar am ales Steaua!”. Au mizat pe faptul că Artiom este nu doar unul dintre cei mai vechi stranieri din Liga 1, ci şi unul dintre cel mai bine cotaţi mijlocaşi din campionatul nostru. Şi au obţinut tot ce-au cerut. Discret, fără pompă, fără mofturi, dînd impresia că s-au lăsat convinşi. Cînd, de fapt, ei au convins Steaua să-i ia şi să plătească două salarii în contul unui singur om de bază.

Iată diferenţa dintre comerţ şi şmecherie: să-i forţezi mîna clientului politicos, cu aerul că-i faci un serviciu, nu să profiţi de ocazie şi să umfli preţul nejustificat. N-au venit nici să jupoaie clubul, nici să se lase jupuiţi de impresari sau de capcane cu litere minuscule. Şi-au vîndut pielea la un preţ rezonabil, negociind metodic pentru fiecare centimetru pătrat.

„Doi jucători nu garantează titlul!”, Stoichiţă are dreptate să tempereze spiritele, chiar şi după cel mai rentabil transfer din pauza de iarnă. Dar prezenţa gemenilor armeni în vestiarul Stelei garantează cel puţin un număr sporit de picioare pe pămînt. Karamienii au simţ practic, bună cuviinţă şi un talent inimitabil în fotbalul nostru: se pot face ascultaţi, chiar şi fără să fie auziţi.