Argumentul prostiei

Mutu se recomandă drept martir al naturismului, adică fraier

Mutu vrea să dea în judecată compania care a produs pastilele-minune. „Pe prospect scria că sînt sută la sută naturale, n-aveam de unde şti că au substanţe interzise”. Aşadar, eticheta e […]

duminică, 31 ianuarie 2010, 8:00

Mutu se recomandă drept martir al naturismului, adică fraier

Mutu vrea să dea în judecată compania care a produs pastilele-minune. „Pe prospect scria că sînt sută la sută naturale, n-aveam de unde şti că au substanţe interzise”. Aşadar, eticheta e de vină. Seamănă cu un caz clasic din justiţia americană, cînd pasta de dinţi e vinovată pentru carii şi chipsurile pentru că au ajuns cu tot cu pungă în stomac.

O precizare utilă: „sută la sută natural” nu se referă la principiile active, aceleaşi şi în plantele pisate, şi în medicamentele de fabrică. Dacă mesteci frunze de salcie sută la sută naturale sau iei aspirină, tot acid acetilsalicilic consumi. Efectul e acelasi, desi nu la fel de spectaculos.

După cum dacă mesteci frunze de coca sau prizezi cocaină, pentru testul doping nu contează. De data asta, Mutu a ales să mestece frunze de slăbit. Fără să se intereseze ce conţin ele, mai exact. Cazul lui ilustrează cu brio efectele nedorite ale automedicaţiei. Iată ce se întîmplă cînd nu apelezi la specialişti! Chivu îşi consultă medicul şi pentru gelul de păr. E atitudinea normală pentru un sportiv plătit cu 4,5 milioane de euro pe sezon.

Autonom din fire, Mutu a simplificat modul de viaţă al fotbalistului profesionist după principiul „natural înseamnă bun”. Şi sîngele de broască pe care „doctorul” Ma Junren îl prepara pentru atletele chineze era sută la sută natural! Şi sîngele de viţel care ajungea în venele cicliştilor e sută la sută natural! Pe cît de natural, pe atît de dopant!

„Sută la sută naturală” nu poate fi decît naivitatea, dacă de naivitate a fost vorba. Mutu spune că a crezut orbeşte în etichetă şi n-a cercetat mai departe. N-a ştiut de sibutramină, deşi avea obligaţia, ca profesionist responsabil, să ştie măcar că nu tot ce zboară se mănîncă. Nici Andreea Răducan n-a ştiut că Nurofenul are pseudoefedrină, nici medicul lotului de gimnastică n-a ştiut că pseudoefedrina se află pe lista substanţelor interzise. Argumentul ignoranţei n-a contat în cazul ei. Nici în altele, asemănătoare.

Singura şansă să traverseze decent această perioadă ar fi fost să stea cuminte. Eventual să-şi recunoască greşeala, bărbăteşte, nu să se recomande drept martir al naturismului, adică fraier. Aşa, ar putea invoca la fel de bine faptul că a fost victima modei, victima vracilor, victima sistemului de testare antidoping, victima metabolismului lent sau a ţesuturilor adipoase. Dar adevărul care te trage de nas e că a fost victima propriei prostii.

Chiar dacă ajunge la tribunal, cu farmaciştii de gît, reabilitarea e departe. În cel mai fericit caz, va determina companiile de medicamente să treacă pe toate prospectele „A nu se lăsa la îndemîna fotbaliştilor!”. Sau, mai simplu, „A nu se lăsa la îndemîna lui Mutu!”. Dar asta nu prea arată a victorie.

Comentarii (52)Adaugă comentariu

Sever Banks (1 comentarii) • 3 februarie 2010, 13:09

Apropo de pastile…

Referitor la articolul din 16.01.2010 / DIVERSE…
Andrei Vochin. Fotbal. Numai fotbal. Nimic altceva decat fotbal.
”Citiţi-i puştiului vostru acest text! » 5 sfaturi pentru copilaşii care vor să se apuce de fotbal”
Andrei Vochin prezintă lucrurile esenţiale pe care trebuie să le cunoască orice copil care vrea să joace fotbal.
1.Fotbalul este un sport de echipa ce se dispută între doua echipe alcătuite din cîte 11 jucatori. Ca să-l practici trebuie să nu fii egoist, să-ţi ajuţi colegul şi să-ţi respecţi adversarul. Fotbalul e ca un război paşnic şi de aceea trebuie să faci tot ce ţine de tine pentru a-ţi ajuta echipa să cîştige.

2. Fotbalul se joacă cu mingea pe un teren dreptunghiular (lung de 100-110 m şi lat de 64-75 m), acoperit cu iarbă, cu cîte o poartă (7,32 x 2,44 m) la fiecare capăt. Ai voie să loveşti mingea cu orice parte a corpului, mai puţin cu braţele. Cînd începi, de preferinţă după vîrsta de 7 ani, vei juca pe un teren mai mic decît cel normal (30 x 60 metri, cu porţi de 5 x 2m). Abia de la vîrsta de 12-13 ani vei intra pe teren normal.

3. Scopul jocului este de a înscrie goluri introducînd mingea în poarta adversarului. Mingea se loveşte cel mai puternic cu şiretul, se preia cel mai lesne cu talpa, că are cea mai mare suprafaţă, şi se pasează cel mai sigur cu latul. Golul este momentul maxim al oricărui joc, de aceea, cine îl marchează e cel mai iubit jucător. Care, cînd se va face mare, va fi şi cel mai răsplătit. Cum e Cristiano Ronaldo, care are cel mai mare salariu din lume, 10,5 milioane de euro pe an, şi conduce o maşină foarte scumpă, un Rolls-Royce de 450.000 de euro.

4. Ca să ajungi să marchezi trebuie ca echipa ta să aibă mingea. Şi ca să ai mingea trebuie să alergi şi să o iei de la adversar. Pentru asta trebuie să te pregăteşti şi să încerci să fugi mai mult ca partenerul de joc. Cînd vei fi mare va trebui să parcurgi, în 90 de minute, cît ţine un joc, între 10 şi 12 km.

5. Dacă nu poţi să alergi, dar îţi place fotbalul şi eşti curajos, te poţi face portar. Într-o echipă există un jucător diferit de ceilalţi 10, care stă în poartă, are echipament diferit, poate folosi şi mîinile în careul din faţa sa, şi are ca principal scop să nu lase mingea trimisă de adversar să intre în poartă. Cînd te vei face mare nu vei parcurge decît 4 km pe meci, dar vei fi la fel de important ca omul care marchează.

Eu cred că, D-ul. Andrei Vochin, a fost ”răcit” de cele întâmplate în fotbalul românesc din ultima vreme şi încercând să-şi ia o ”pastilă”, contra ”gripei porcine din fotbalul românesc”, a scăpat (oare…?!) din mână flaconul – una dintre ”pastile” rostogolindu-se pe site-ul său. De atunci, o caută cu disperare parcă, cerând sprijinul cititorilor, postând chiar, pentru a putea fi recunoscută, inclusiv prospectul acesteia (cu descrierea, instrucţiunile, modul de utilizare şi administrare, etc.). Numai că, ceea ce nu se vede ( însă ar trebui să vă de-a de înţeles…!), este tocmai identitatea producătorului şi, de ce nu, chiar ţara de origine…! De aceea mă întreb, dacă D-ul. Andrei Vochin, nu ar fi aruncat intenţionat această ”pastilă”, el însuşi depistând faptul că acest tratament, este specific mentalităţii întâlnite în formarea copiilor şi juniorilor de la noi…!? Mai mult decât atât, mă întreb: este oare un produs-nativ românesc ?! Dacă nu, atunci cine este importatorul si distribuitorul acestuia ?! Şi vă întreb pe voi, toţi aceşti suferinzi: chiar vă puteţi alina suferinţele cu aşa ceva…?! De vindecat…, nici nu vă mai întreb ! În schimb vă dau un sfat: Face-ţi tot ceea ce vă stă în putinţă, să nu-i contaminaţi şi pe alţii, dar mai ales propriul copil!
Cu respect, Sever Banks