Old boy
Contra s-a dus direct în cantonamentul din Antalya. Dar putea poposi, la fel de bine, direct la muzeul de cercuri închise al clubului.
Aşa e în fotbal: nimic nu se pierde, totul se întoarce de unde a debutat, mai ieftin, […]
Contra s-a dus direct în cantonamentul din Antalya. Dar putea poposi, la fel de bine, direct la muzeul de cercuri închise al clubului.
Aşa e în fotbal: nimic nu se pierde, totul se întoarce de unde a debutat, mai ieftin, mai uzat, mai obosit. „N-am venit pentru bani, am venit pentru Poli!”, a explicat fundaşul de 34 de ani. Iar Timişoara l-a adus pentru că e Contra şi pentru că e gratis. Vorbim de fapt despre o tranzacţie nostalgică.
Ca fotbalist, „Guriţă” nu mai are de arătat altceva decît ataşamentul faţă de culori. Iar clubul îi poate oferi veteranului doar un capăt de linie rezonabil. În economia echipei, va conta mai mult ca simbol decît ca furie laterală.
Contra merită să-şi încheie cariera la clubul de suflet. Partea bună cu astfel de mutări e că nimeni nu va fi dezamăgit. Partea proastă e că, peste cîţiva ani, Contra va trebui să revină din nou la Timişoara. Şi tot aşa, pînă la adînci bătrîneţi, pînă va ajunge very, very old boy.
Va tot reveni la insistenţele conducerii, care se dă în vînt după reveniri, dar nu are nici chef, nici răbdare pentru debuturi. Pe lîngă feţele vechi şi verificate, normal ar fi să apară şi feţe noi din pepiniera clubului. Trecutul reciclat nu înseamnă viitor.