Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Disperaţii

Foarte prinşi cu mici manevre. Agitaţi pînă peste cap de o campanie electorală fără noimă. Consumaţi de ofuri măreţe şi mize mărunte. Nimeni din fotbalul nostru n-a observat că pe lume se petrec şi alte lucruri demne de interes, în […]

duminică, 17 ianuarie 2010, 3:54

Foarte prinşi cu mici manevre. Agitaţi pînă peste cap de o campanie electorală fără noimă. Consumaţi de ofuri măreţe şi mize mărunte. Nimeni din fotbalul nostru n-a observat că pe lume se petrec şi alte lucruri demne de interes, în afara realegerilor federale şi a transferurilor ireale din mercato-ul sărăciei.

Fotbaliştii italieni vor păstra un minut de reculegere pe teren, în memoria victimelor cutremurului din Haiti. Asociaţiile de jucători din Serie A, B şi Liga Profesionistă au lansat o campanie de donaţii pentru sinistraţi. În acelaşi scop, favoriţii turneului de la Melbourne au organizat un meci demonstrativ. Pînă şi Tiger Woods, cu toate necazurile lui recente, cu toate pierderile financiare provocate de divorţ, a sărit în ajurtorul haitienilor cu două milioane de dolari.

La noi, nici o mişcare. Nici o vorbă. Nici un gînd despre ceea ce ONU a numit „cel mai mare dezastru umanitar din ultimele decenii”. Sîntem prea mici, prea neînsemnaţi ca să ne implicăm? Nu, sîntem mici şi neînsemnaţi tocmai pentru că nu participăm. Ne ţinem deoparte de satul global, la marginea marginii. Deşi, conform geografiei noastre originale, avem tangenţe încă neexplorate cu buricul pămîntului.

Restul lumii nu ne priveşte. Ne privesc numai micile manevre, micile campanii, micile mize, marile ofuri. Asta ne e măsura. Mică. Sigur, nimic nu ne împiedică să ne comparăm cu fotbalul mare! Dar fotbalul nostru are exact contururile trase cu băţul ale societăţii care l-a produs.  

„Sînt Francesco Totti şi mă adresez dumneavoastră în calitate de ambasador UNICEF şi de tată a doi copii”. Da, e acelaşi Totti care a scos o carte cu bancuri despre el şi a donat încasările orfanilor. Totti vedeta. Totti mondenul. Totti superstarul. A dat tonul strîngeri de fonduri pentru Haiti.

Cît de simplu e! Un minut de reculegere. Două-trei vorbe în faţa camerei. Nici nu e obligatoriu să fii ambasador UNICEF. La urma urmei, în sportul nostru, numai Hagi şi Nadia deţin o astfel de funcţie. Ajunge să ai reflexul solidarităţii, al compasiunii, ajunge să ai conştiinţa că sportul face parte din lume, nu invers. Reflexele astea se educă sau măcar se imită. Dar ai noştri sînt prea disperaţi să fie văzuţi ca să vadă disperarea altora.

Comentarii (11)Adaugă comentariu

Nikko (41 comentarii)  •  17 ianuarie 2010, 17:11

Dar de ce trebuie sa „se dea tonul” ? Nu vreau sa iau apararea nimanui. Dar caritatea asta insotita de „zgomot” – poate va mai amintit de niscaiva „dive”… – nu ma impresioneaza deloc. Adevarata caritate se face in „liniste” si fara publicitate.

Inca o data spun: nu iau apararea nimanui – poate ca majoritatea covarsitoare a bogatanilor romani (fotbalisti sau altceva) nu vor dona nimic. Dar nici faptul ca nu se stie nimic nu este un argument. Caritatea nu se „urla”.

sw (5 comentarii)  •  17 ianuarie 2010, 17:23

Cat adevar in aceste vorbe simple si duioase… Poate „misca” al de Gica, Gica, Dan, sau poate si… Giovannelli, sau gigi B.

mario (58 comentarii)  •  17 ianuarie 2010, 17:31

bine ai revenit maria!
ai vazut borcica era disperat ca au pus baietii 2 benere in poiana, boc ca nu ne ajuta D-zeu sa iesim din criza, lupescu ca i-a injurat unul pe la buzau si tot asa.
ai dreptate ca suntem mici,mici de tot si ma bucur ca ai inceput sa scri lucruri serioase.

durden (209 comentarii)  •  17 ianuarie 2010, 18:45

de acord cu nikko!

Tudor (32 comentarii)  •  17 ianuarie 2010, 18:46

suntem foarte foarte mici…prietene, cel care il mentioneaza pe G.B., atata timp cat nu e nici o campanie electorala, nu mai vezi nici o donatie la nimeni, si chiar daca va fi, isi va cere banii inapoi…

banks (41 comentarii)  •  17 ianuarie 2010, 18:57

@nikko : trebuie si e bine ca cineva sa dea tonul, nu in ideea de a-si face neaparat publicitate cat de a da un exemplu de urmat, a atrage atentia.
@maria : „strangerii” ar suna mai bine in context decat „strangeri” 🙂

un roman (1 comentarii)  •  17 ianuarie 2010, 19:00

Buna Maria,
ai pus foarte bine titlul articolului dar, in opinia mea de observator neutru si de departe al fenomenului fotbalistic, nu cred ca sunt disperati sa fie vazuti. Sunt disperati sa acumuleze bani. Sa-si ingroase si mai mult conturile si sa-si sporeasca avutia personala. Acolo in spatiul berbecalier goana dupa bani ocupa tot timpul. Evident ca oriunde nimeni nu ar lucra gratis, dar diferenta vine din legalitatea cu care ii castigi, din moralitate sau decenta. Exista fiinte umane care dupa ce strang ceva cheag se trag deoparte, mai respira, se mai bucura de familie, de viata. Nu si acolo, unde nimic nu este indeajuns, unde se alearga in disperare dupa tunuri, unde e cea mai mare densitate de tzepari pe unitatea de suprafata si cea mai castrata politie. Acum in ceea ce priveste „inculpatii” articolului de fata ei au ca principal obiect de activitate pastrarea scaunului cu orice pret alaturi de sportul national adica gratarul udat cu sprit. Chiar daca unii din ei sunt oameni fara griji financiare pierderea postului reprezinta nu o lipsa in buzunar ci o infrangere de orgoliu, o subminare a influentei create in timp cu pricepere diabolica. Ei acum nu mai fura de foame, ci ca sa nu-si iasa din mana. Disperarea lor revine ciclic la un numar de ani. Ca si colegii lor infractori din parlament si guvern devin panicati in acea perioada premergatoare alegerilor si isi coboara burtile din imparatie in masinile luxoase pentru a se deplasa in ograda prafuita a plebei usor manipulabile din cauza ghioraitului permanent al burtii. Dupa o scurta discutie in care promit tot si nimic se urca in masini si se spala pe maini cu solutie antibacteriala pentru a nu contacta ceva in urma strangerii unei maini care va trebui sa stampileze continuitatea saraciei poporului si furtisagurilor mandrilor carmaci. Apoi revin nestingheriti la vechile obiceiuri si viata merge mai departe. Ce e de facut ??!? NIMIC. Acolo unde nu e politie nu se poate face nimic. Incepe haosul abisal. Ei sunt fericiti fiindca fac absolut ce vor. CINE sa-i aresteze ? Si mai ales PENTRU CE ? Sunt zeci de mii de cazuri care asteapta rezolvare si mii de indivizi numai din fotbal care ar trebui sa primeasca pachet la vorbitor. Dar nimic nu se va intampla. Exceptie facand vizitele periodice inainte de alegeri. Poporul o duce asa cum o duce, impovarat de grijile zilnice. Ei stiu asta si profita. Fiind ingrijorati de unde sa mai fure si cat. Daca acel cutremur s-ar fi petrecut sub casa fotbalului nu le-ar fi clatinat scaunele ci doar paharele. Nu mai poti scrie nimic dupa …
In rest, multumesc pt ceea ce scrii, si sa auzim si de bine

Luc (19 comentarii)  •  17 ianuarie 2010, 20:46

Apreciez enorm radiografia reala a societatii romanesti! Noi santem mici pentru ca avem lideri mici ( oameni fara caracter, care se complac in zona primitiva a egoismului cimpanziec). Poate ca a venit timpul ca jurnalistii care au anca suflet sa dea tonul. nu trebuie sa asteptam dupa gigi, sandu, mitica, borcea, paskany, iancu, copos, mititelu si lista ar putea continua… Ce-ar fi daca ai lua tu o astfel de initiativa si noi te vom ajuta. Astept sa vedem ce pot face „saracii” ca noi pentru cei neajutorati !

Un_suporter_CFR (71 comentarii)  •  17 ianuarie 2010, 21:41

Cu adevarat, ceea ce s-a intamplat in Haiti ar trebui sa ne miste, sa ne determine sa uitam pt putzina vreme egoismul din noi, in disperarea de a ne atinge interesele. Suntem oameni simpli, traim intr-o lume in care posibilitatile de a ajuta pe altii sunt limitate – faceti ceva concret, cei de la gsp : Initiati o campanie de strangere de fonduri prin donatii SMS, eventual o campanie mai ampla pt firme care sunt dispuse sa doneze textile sau produse alimentare care nu se altereaza ushor. Sa nu uitam, exista persoane extrem de potente financiar, care fac acte de donatie ca simpli anonimi, pentru a evita publicitatea cat si efectele ei asupra unei mase de oameni care, in disperare de cauza, ar cauta protectia acelui donator.
Asteptam sugestii din partea ta, Maria : Cum putem ajuta pe cei din Haiti ?

cristi (1 comentarii)  •  18 ianuarie 2010, 12:58

Ai dreptate Maria!Suntem mici si neinsemnati pentru ca vrem asta.Un popor fara identitate care da girul unor parveniti si a unor oameni care, dupa cum bine spunea un roman, sunt interesati sa acumuleze bani necinstisti decat faima.Nu avem putere, suntem slabi in fata acestor mosntri care isi zic investitori.Nu le pasa decat de ei.Dau oamenii afara declarand ca e criza.Nu e nici o criza ci o noua batjocura la care sun supusi angajatii.Borcea,Becali, Turcu, Copos, Pazkany, Bucsaru, Iancu.Astia sunt oamenii care ne umilesc si ne fac sa ne fie rusine ca traim in Romania.

Pandele (3 comentarii)  •  18 ianuarie 2010, 14:28

E deplasata aceasta pretentie cum ca toti ar trebui sa punem umarul pentru victimele din Haiti. Pe cit de tragica e situatia umanitara de-acolo, pe atit de ridicole mi se par campaniile astea hei-rupiste aplicate in Romania, pe principiul „daca aia doneaza, sa fim noi mai prejos?”. Daca chiar e sa ne pese de niste oameni aflati in suferinta, sint sigur ca putem gasi unii mult mai aproape de noi, chiar daca nu-s asa de „la moda” ca aia din Haiti.

Comentează