Ultimii distraţi din Europa

Steliştii promit să se concentreze în primăvara românească

„Cum să ştiu ce gîndesc dacă nu citesc întîi ceea ce am scris?”, spunea un venerabil jurnalist american. Cum să ştie fotbaliştii Stelei ce gîndesc, dacă nu-şi ascultă propriile declaraţii? „Atît s-a […]

Steliştii promit să se concentreze în primăvara românească

„Cum să ştiu ce gîndesc dacă nu citesc întîi ceea ce am scris?”, spunea un venerabil jurnalist american. Cum să ştie fotbaliştii Stelei ce gîndesc, dacă nu-şi ascultă propriile declaraţii? „Atît s-a putut în acest sezon de Europa League!”, spune Ghionea. Declaraţia ar fi avut tot ce-i trebuie unei declaraţii de căpitan dacă în loc de impersonalul „s-a putut”, ar fi spus: „am putut”. Sau „n-am putut eu, Sorin Ghionea”, sau „noi, Toja, Zapata, Kapetanos, Petre Marin şi ceilalţi”. Să-şi asume rezultatele, de vreme ce pe teren au intrat ei, jucătorii, nu Anonimul Veneţian.

Să spună cu voce tare, fără eschive poetice, fără artificii statistice: „N-am cîştigat nici un meci în Europa” în loc de „Puteam cîştiga. Aveam patru puncte din patru egaluri”. Scuzele se găsesc pe toate drumurile. Ninge cu scuze! Ceea ce lipseşte la Steaua este contactul cu realitatea. Ghionea vorbeşte despre ratarea calificarii ca şi cum nişte entităţi misterioase au îmbrăcat tricoul roş-albastru, au jucat în locul lor, apoi s-au volatilizat, lăsîndu-i cu „un gust amar” şi cu ultimul loc în grupă.

Fotbaliştilor le scapă din vedere tocmai partea care depinde de ei în economia echipei. Sînt la curent cu vremea proastă, criza financiară şi summit-ul de la Copenhaga, dar n-au aflat exact care e rolul lor în eşecul din Europa League. „Dacă eram mai atenţi, altfel stătea situaţia!”, explică Ghionea. Puţin a lipsit, nu-i aşa? 4 puncte pînă la locul doi, 11 puncte pînă la primul loc, un te-miri-ce, echivalentul unui pixel la fotofiniş.

Steliştii au limitele lor ca jucători. Dar nu şi le-au atins sezonul ăsta, nu într-o grupă care nu seamănă nici din faţă, nici din profil cu „Grupa Morţii. Ce i-a distras de la obiectiv? Ce le-a perturbat prestaţia pe teren? Explorarea sinelui profund? Ghinionul? Zgomotul de la oficială, ecoul din tribune? Sau bruiajul mental, obişnuinţa de a cădea la pace cu mediocritatea şi de a se înfrăţi cu lehamitea din campionat? N-a fost linişte la Steaua, dar stresul nu reprezintă o scuză în fotbalul profesionist. Altfel, japonezii ar fi construit deja terenuri de joc perfect izolate fonic şi tapetate cu norişori roz.

Stoichiţă, fericitul posesor al unui palton de crinolină, cu ştrasuri, insistă inexplicabil pentru planul lui de transferuri. „E foarte important să avem concurenţă pe toate posturile!”. Bineînţeles că va primi jucătorii ceruţi, imediat după ce-l hipnotizează pe patron pe termen lung şi foarte lung. Pînă atunci, singura concurenţă pe posturi la Steaua va fi cea dintre profesioniştii lui „atît-s-a-putut” şi adevăraţii profesionişti.