Naufragiatul

Adrian Cristea are o perseverenţă demnă de naufragiaţii din „Lost”. Zi de zi le aminteşte şefilor că el „s-a săturat să fie înjurat de fani”. Şefii, care au trecut şi ei prin asta, s-au arătat destul de receptivi. „Ca să […]

Adrian Cristea are o perseverenţă demnă de naufragiaţii din „Lost”. Zi de zi le aminteşte şefilor că el „s-a săturat să fie înjurat de fani”. Şefii, care au trecut şi ei prin asta, s-au arătat destul de receptivi. „Ca să pleci, trebuie să iei ochii cuiva, aşa că joacă şi tu fotbal pe final de sezon!”, l-au îndemnat.

Nu e un mişto, nici măcar unul involuntar. E o intuiţie a lor, temeinic verificată în mercato. Dar oare ce le spun şefii jucătorilor care vor să fie „cîini pînă la moarte”? Presupunînd că există astfel de jucători, cu excepţia omului liber Ousmane N’Doye! Le spun cumva să nu se omoare cu firea pe teren, să stea în semiîntuneric de cîrciumă, să nu pună ochii pe ei vreun club mare? Cine ştie! 

Numai şi numai din vina galeriei, Adrian Cristea se află în situaţia iminentă de a pune osul! Sfatul primit de la şefi nu e rău intenţionat, dar e tardiv. Dacă ar fi jucat fotbal, n-ar fi ajuns să fie înjurat de fani, pînă la abolirea timpanului.

Oricum, e simplu de zis „Joacă!”, dar e greu de făcut! Probabil Adrian Cristea s-a gîndit şi el la asta, dar l-a obosit numai gîndul. Aştepta probabil de la Badea & Borcea o scînteiere de geniu, o metodă isteaţă care să-l teleporteze fără efort, direct din biblioteca mînăstirii, la alt club.

Să joace fotbal?! Păi, ideea asta-i venea şi lui, la o adică! Mai bine îi cerea sfatul lui Dan Petrescu! Să-l întrebe, mimînd curiozitatea dezinteresată, ce i-a spus, dom’le, lui Brandan, de le-a luat argentinianul ochii celor de la Stuttgart?