Pe viaţă

Dacă n-ai contract pe viaţă la Steaua e ca şi cum n-ai avea contract deloc. Aşa ceva nu se refuză. E bine să fii prevăzător! Cine ştie ce se întîmplă peste şase luni? Peste o săptămînă? Peste o zi? Sau […]

Dacă n-ai contract pe viaţă la Steaua e ca şi cum n-ai avea contract deloc. Aşa ceva nu se refuză. E bine să fii prevăzător! Cine ştie ce se întîmplă peste şase luni? Peste o săptămînă? Peste o zi? Sau chiar în clipa asta?

Poate-ţi cade părul şi cheleşti complet! Gata, s-a zis, poţi să spui adio tricoului roş-albastru! Sau poate ai o revelaţie şi devii musulman! Dacă n-ai contract pe viaţă, nu mai stai la discuţii. Îţi faci bagajele şi o tai la aeroport. Mai rău, poate apuci să dai nişte goluri şi încep să te aplaude fanii, să-ţi strige numele. Nici nu-i nevoie să-l strige de două ori, cum s-a auzit o dată, hai o dată şi jumătate, te-ai şi trezit pe tuşă, la echipa a doua. Orice, numai să nu ajungi celebru la Steaua!

 Antrenorii din Ghencea n-au norocul ăsta, contractele lor sînt valabile cît un tichet de parcare, în cel mai longeviv caz. Fotbaliştii ar trebui să profite: cum li se propune un contract pe viaţă, să-l semneze cu amîndouă mîinile. L-au semnat, pot sta liniştiţi două săptămîni. Pot chiar să-şi dea părul cu gel şi să meargă o dată (nu mai mult!) într-un club de noapte. Dar să-l aleagă cu mare băgare de seamă, să nu fie muzica în engleză.

Ideal ar fi să ai contract pe viaţă cu opţiune de prelungire, dar merge şi aşa, simplu, cu clauze ilizibile. „Nu există nicăieri în lume contracte pe viaţă!”, a explicat Szekely. Bineînţeles că nu. Jucătorii ar semna, desigur, din toată inima, dar nici măcar Berlusconi n-a reuşit să-i convingă pe antrenori să mizeze pe atacanţi de peste 70 de ani. Au şi tehnicienii prejudecăţile lor.

„Eu am contract pe viaţă cu Steaua de cînd am venit, deci înainte de acest gol. Mă pregătesc la fel în fiecare zi şi vreau să-mi fac treaba cît mai bine”
Janos Szekely