Cu ce trag clopotele, Klopp? Cu mănuşi

În finala UCL, s-au duelat capul lui Zidane şi creierul lui Klopp

„Bineînţeles că vom fi alături de el”, a spus Jurgen Klopp, despre portarul dandana Loris Karius. Bineînţeles că antrenorii şi finanţatorii din Liga 1 ar fi reacţionat într-un stil mai călduros, chiar entuziast după gafele goalkeeper-ului neamţ.

Nu numai că ar fi fost alături de el, ar fi fost cu picioarele pe el, dansând sârba în căruţă, hora unirii şi „pinguinul”, cu strigături: „Ştiu cine, ştiu cât, ştiu unde!”. Doar Vasile Geambazi ar fi păstrat o detaşare glacială, atrăgându-i cunoscător atenţia lui Karius că meseria de fotbalist „este o meserie bazată pe rezultate”, spre deosebire de restul meseriilor.

Cincizeci la sută expiraţie

Antrenorul lui Liverpool a tratat cazul ţapului ispăşitor cu maximă indulgenţă. Îşi pusese gaj toată inteligenţa tactică pentru acest portar, în care crede, din motive care urmează a fi elucidate sau nu. „Dacă Loris Karius nu era un portar bun, aş fi fost cel mai mare idiot din istoria fotbalului”, estima tehnicianul înaintea meciului de la Kiev. Până la urmă, iată, greşeala care a decis finala i-a aparţinut lui Klopp, nu lui Karius. Greşeală omenească, nu de sistem, pentru că numai pentru astfel de greşeli rămâne loc, la acest nivel.

În Liga 1, abia peste douăzeci-treizeci de pase aiurea fac diferenţa, un kilogram de ciocolată în plus la desert sau o noapte de melomanie nu se simt pe teren sau pe tabelă. 20 de grame de suflet, cum suna titlul unui film, sau 20 de grame de gel înclină la fel cântarul.

În dimensiunea UCL, însă, totul intră în joc, astfel încât victoria devine doar o chestiune de soartă. Soarta lui Jurgen Klopp se pare că e aceea de a inventa şi reinventa echipe. Meseria lui nu e bazată, conformist, pe colecţionat trofee.

La Liverpool a demonstrat o teoremă: „cormoranii” ştiu să zboare. Iar cu Loris Karius în poartă, în finala stelară, a testat o ipoteză: în anumite condiţii de presiune şi de orgoliu, deşteptăciunea tactică nu se deosebeşte radical de inspiraţia la pariuri. 

Sclipitorul Florentino

Spectacolul acestei finale a UCL a stat în prăbuşirea arhitecturii cutezătoare ieşite din planşa lui Klopp. S-a prăbuşit dintr-o cauză ridicolă, ca un zgârie-nori care se dărâmă pentru că a visat că s-a aşezat o muscă pe el. Întrebarea era unde se opreşte parada lui Klopp, nu de câte cupe are nevoie Zidane pentru a-şi cumpăra un perete nou.

Francezul a cucerit a treia Ligă consecutivă. „Din păcate pentru mine, cred că e sclipitor, aşa cum a fost ca şi jucător”, l-a lăudat Klopp. Zidane antrenorul este, de fapt, un alt produs de marketing al Realului. Ceea ce sclipeşte acolo e ambalajul dichisit de geniul financiar al lui Florentino Perez, şeful spiritual al Realului comercial.

Contribuţia lui Zidane la jocul echipei nu diferă esenţial de contribuţia lui Del Bosque. E patriarhul de pe banca „galacticilor”, doar că e un patriarh mai energic, care uzează de argumente recente ca să guverneze poporul de superstaruri. Finala a dovedit, de altfel, că eminenţa cenuşie, chiar vineţie a madrilenilor nu e ZZ, ci Sergio Ramos.

Reumatism şi romantism în ghete

Zidane înţelege jocul cu vârful piciorului, cu glezna, cu meniscul, cu cotul, cu capul conectat la figura adversarului. Să stai pe margine şi să antrenezi după ce ai fost cine-ai fost ca jucător seamănă probabil cu un fel de reumatism. Pe când Klopp, doctor în sport, înţelege jocul cu vârful frunţii. „Metoada” lui Zidane e intuitivă, a lui Klopp e ştiinţifică. Pentru ştiinţă, vorba unui faimos pedagog, trebuie să avem „cea mai profundă moderaţiune”.

Judecând după mersul finalei, s-ar spune că Zidane a avut o sclipire când l-a folosit pe capriciosul Bale. I-a sclipit mintea cea de pe urmă. Uitându-te la marcatori, nu la portari, scorul pare absolut firesc. Benzema şi Bale, de-o parte, Sadio Mane, pe de alta. Benzema a fost descoperit de un mic club din Lyon. Iar Bale n-a fost descoperit încă de nimeni, cu atât mai puţin de Zidane.

Pe când Sadio Mane a fost alegerea îndelung cântărită a lui Klopp. A vrut să-l ia pe Mario Goetze, până la urmă s-a mulţumit cu atacantul senegalez de la Southhampton. 40 de milioane de euro preţ, de şapte ori mai ieftin decât CR7. Aşa e întreg lotul lui Liverpool. În comparaţie cu galaxia Realului, pare o centură de asteroizi.

Cariera lui Mane s-a aflat la o răspântâie o singură dată, în copilărie, când, povestea într-un interviu, mai-mai n-a fost lăsat să intre la o preselecţie. Avea nişte ghete scorţoase, rupte, grele, „poţi tu să joci cu aşa ceva în picioare?”, l-au întrebat scouterii. A jucat şi l-au selectat.

Şi acum a dat gol în finala Ligii. Dacă la Kiev Mane n-ar fi purtat nişte ghete mai bune decât atunci, dacă n-ar fi fost poreclit de mic Ronaldinho şi dacă Loris Karius n-ar fi purtat aceleaşi mănuşi, Klopp ar fi fost cel mai mare profet din istoria fotbalului.