Pârăşte-i, Dică!

Antrenorul FCSB a devenit matematic campion vocal în vestiar, după excluderea lui Alibec din lot

Când ia o decizie, Dică simte nevoia să anunţe public. „A fost decizia mea ca Alibec să nu facă parte din lotul pentru meciul cu Craiova”, a spus antrenorul FCSB. „Nu vreau să intru în amănunte”. Amănuntul, în acest caz, era că a cerut voie de la Vasile Geambazi, pseudonimul din actele clubului, să-l excludă pe atacant.

E doar un episod din lupta la baionetă, chiar la şurubelniţă între FCSB şi duşmanii săi din interior. Alibec îl împiedică pe Dică „să facă treabă”, Alibec „îl strică şi pe Coman”, a observat Gigi Becali, antrenor de antrenori şi scriitor ştiinţific, autor al cărţilor omonime.

Momente de slăbiciune
Cât Alibec avaria maşina de fotbal, îi spărgea cauciurile, o zgâria cu cheia, îi rupea oglinda, dezactiva alarma, Dică se gândea. „M-am gândit că vor veni momente când vor spune unii oameni că sunt slab ca antrenor”, a mărturisit el, într-un târziu, înaintea meciului cu oltenii. „Momente”, da, că timpul e relativ. Doar nu era să spună că vor veni săptămâni, luni, ani când vor spune „unii oameni”, nu toţi, că e slab ca antrenor. Amănunt consolator, şi valoarea antrenorilor e relativă. Uneori, este egală cu ultimul rezultat, alteori, cu ultimul ordin executat.

Sezonul trecut s-a încheiat cu focuri de artificii la TAS, după conflictul destul de sonor între naş şi fin. Anul acesta, FCSB se ceartă cu propriii jucători, cu mare vervă, de parcă şi-ar fi propus să-şi asigure hegemonia vocală în campionat, nu banalul titlu.

E drept că la FCSB sunt şi multe capete vorbitoare, de unde şi impresia de zarvă în zadar. Pe când la CFR strigă în pustiul persecuţiei doar Dan Petrescu, profet de aut.

Performanţe prin omisiune
„Chiar dacă am fost criticat”, rezuma Dică, „această echipă a făcut performanţă”. A amintit că a bătut-o pe Lazio, „se uită repede aceste lucruri”. Numai scorurile mari, precum 5-1, sunt memorabile. Totuşi, înfrângerea notorie din palmaresul lui Dică e cea din vestiar. Acolo se pare că a înregistrat fostul mijlocaş scoruri ruşinoase.

Excluderea din lot a lui Alibec nu presupune alt merit decât acela de a nu şti să gestionezi relaţia cu fotbaliştii sau măcar cu temperamentele lor. Iar acest eşec nu vine doar din lipsa talentului de negociator al lui Dică.

Ori din puţina lui experienţă în situaţii de tensiune, altele decât intratul gâştelor pe teren sau venitul vacilor de la păşune, în ligile inferioare. Vine din stadiul deocamdată volatil al conştiinţei sale de profesionist.

Alibec, ofensivul de serviciu, a verbalizat probabil ceea ce cred şi alţi jucători despre Dică: „Măcar să mă fi certat un antrenor bun”. Când te critică fanii sau alţi oameni de fotbal, mai merge cum mai merge. Dar când te etichetează jucătorii, ai o problemă. Jucătorii văd, suportă şi înţeleg mai multe din munca unui antrenor decât oricine altcineva.

Mersul legănat al FCSB, pe final de sezon, e consecinţa crizei de autoritate de orice fel de pe bancă. Dică nu opune niciun fel de rezistenţă în faţa finanţatorului, se comportă ca o prelungire a lui, uneori ranchiunoasă, uneori conciliantă. Cu sau fără Alibec în cârcă, Dică ar face aceeaşi treabă improbabilă de la care susţine Becali că e împiedicat.

Alibec, lider de sindicat
De avut, Dică a avut modele de conduită profesională, chiar printre antrenorii cu care a lucrat ca jucător. Dar de aplicat, le aplică numai până la punctul critic al voinţei numit 0-0. Au fost vremuri când tehnicienii blocau uşa vestiarului şi proclamau autonomii exasperate în faţa lui Becali.

Acum nu mai stă nimeni de veghe la frontiera care separă meseria de antrenor de fişa postului de angajat la palat. Între echipă şi satârul „live” stă doar un scut de plastilină.

Şi abandonul ăsta se simte. Alibec a reacţionat, pentru că, fatalitate, e o fire mai meteosensibilă, şi ca om, dar şi ca atacant.

„Din ce a spus el”, i-a replicat de la distanţă Dică, „vinovat sunt eu că nu dă goluri”. Aşa că s-a supărat şi l-a dat afară din lot. Halal recunoştinţă! Trebuia să-i mulţumească şi să-l titularizeze pe viaţă.
Cine, în afară de Alibec, mai consideră că Dică ar fi vinovat de ceva la FCSB? Ar însemna să admiţi că Dică ar mai avea vreun rol concret pe acolo. Altul decât să se plângă periodic la patron că-l distrag jucătorii de la compus primul „11”.