Martorul guvernării are cuvântul

După citirea lui Euro 2020, premierul Dăncilă are încă o misiune imposibilă: să-l evacueze pe Nicolae Badea din baza Dinamo

Au trecut şapte luni de la hotărârea de guvern prin care baza Dinamo trecea din proprietatea privată a statului în proprietatea publică. În noiembrie, Ministerul de Interne a decis că e timpul să-l dea afară pe rău platnicul Nicolae Badea. Prin CS Dinamo, a cerut un ordin de evacuare la Judecătoria Sectorului 2. Astfel de cereri, care invocă articolul 1033 din Codul de Procedură Civilă, pot fi judecate în regim de urgenţă, „cu dezbateri sumare şi fără citarea părţilor”.

În acest caz, e nevoie doar de un singur termen, până la sentinţă. Dar reclamantul poate alege şi calea lungă a procedurii de drept comun. Calea asta a ales-o CS Dinamo, după principiul „mai bine mai târziu decât târziu”. Astfel că dosarul de evacuare a „ocupantului” ACS Dinamo a ajuns la al zecelea termen.

Se execută Executivul?
Prin februarie, când părea că verdictul se apropie ca asteroidul, dosarul a fost repus pe rol „pentru lămuriri suplimentare”. CS Dinamo a fost invitată să depună la dosar extras de carte funciară „cu privire la imobilul din care se solicită evacuarea pârâtei”. Documentele au fost depuse, acum n-a rămas decât citarea Guvernului României, parte în proces, „prin primul-ministru”.

Ghinion pentru fanii dinamovişti. Fostul premier Mihai Tudose s-ar fi dus la Judecătorie, poate nu de prima oară. Dar de dus, se ducea, că ştia nişte bancuri cu grefieri şi n-apucase să le spună în şedinţa de Guvern. Însă Viorica Dăncilă pare genul care se lasă rugată să răspundă unor asemenea invitaţii. Mersul în sala de judecată i-ar aminti de mersul la şcoală, din pricina judecătorilor care seamănă atât de mult cu profesorii. Nu dau note, e drept, dar pot da încă un an cu executare.

Pleacă pe geam şi intră pe uşă
Pe 16 mai, vom vedea dacă premierul Dăncilă a găsit puterea necesară să-şi înfrunte demonii şi să vină ca martor în sprijinul CS Dinamo. Până atunci, societatea lui Nicolae Badea rămâne plantată în baza sportivă. De un an şi jumătate, se chinuie vizibil Guvernul şi tot n-a găsit portiţa prin care să-l scoată din bârlog. Pentru că Badea nu e un chiriaş oarecare. El e unul dintre proprietarii capitalismului românesc, cei de la care am închiriat noi, restul, democraţia şi economia de piaţă.

Să presupunem că premierul Dăncilă se duce la Judecătoria Sectorului 2 şi depune o mărturie emoţionantă, „am luptat pe mări şi pe oceane, am luptat pe ţărmuri şi pe uscat, am luptat în Franţa, pagina unu”. Judecătorul îşi şterge discret lacrimile ambivalente cu mâneca robei sau, după caz, cu ciocănelul şi dă sentinţa de evacuare. ACS Dinamo părăseşte baza din Ştefan cel Mare.

Dar Badea se va întoarce ca majoritar al FC Dinamo. Judecătoria Sectorului 3 i-a aprobat, acum câteva zile, cererea de executare silită a debitorului Negoiţă. Actualul şef de la Dinamo n-a achitat preţul acţiunilor. N-a luat echipa de tot, a luat-o doar aşa, de probă. Să vadă cum îi vine haina de om de fotbal.

Ridichea şi timpanul
Badea, ca proprietar de SRL falimentar, punea condiţii şi fixa ora negocierilor cu Internele. Imaginaţi-vă ce discurs va avea ca şef reinstalat la un club cu tradiţie. Orice-ar cârti Ministerul, Badea va invoca binele fotbalului şi interesul suporterilor dinamovişti. Socotelile dintre el şi Negoiţă sunt, de fapt, socotelile dintre „old” PCR şi „new” PSD. Fostul preşedinte dinamovist a rezistat cu brio la butoanele mobiliare şi imobiliare de la Dinamo, cu largul, competentul concurs al MAI. Altfel nu s-ar fi ajuns la situaţia prezentă, în care un căţel, un pisic, o bunică, un bunic, poliţiştii, jandarmii, miniştrii şi prim-ministrul trag ridicol de tentaculele unei ridichi.

Stadionul nou „în folosul cetăţeanului” va fi construit, dacă va fi construit, unde va permite Nicolae Badea. Cât despre vânzarea clubului, se amână. Echipa de fotbal redevine argumentul forte al lui Badea în bătălia lui imobiliară cu statul român. Ar fi păcat să le dai o mină de aur unor investitori de rând sau, mai rău, unor suporteri. Iar ei să nu ştie ce să facă cu ea. Să se apuce de băgat bani, în loc să-i scoată, spălând grijuliu minereul, cu săpun de firmă.