„Care este”, „care merită”

Ministerul Sportului s-a hotărât, în fine, de ce premiază modelismul, karatele şi dansul sportiv. Pentru că „premierile sunt justificate”

„Ne apropiem de anul olimpic şi este foarte important ca sportivii să fie motivați”, aşa justifică ministrul Ioana Bran faptul că a deblocat premieri pentru kempo, sambo, modelism. Sporturile olimpice sunt, ca de obicei, copleşite numeric în noua listă de plăţi a MTS. „Este posibil să mi se reproşeze”, precizează ministrul, că artele marţiale sau dansul sportiv „sunt mai puţin cunoscute sau dezvoltate la noi”.

Fostul ocupant al scaunului, Marius Dunca, folosea argumentul opus pentru a justifica banii daţi federaţiilor de apartament. Dansul sportiv e mai cunoscut şi mai dezvoltat la noi decât canotajul, de pildă, pentru că dansul sportiv are mii şi mii de sportivi legitimaţi. Nu mai vorbim de zecile de federaţii de karate, care iau cotizaţii de la părinţii a zeci de mii de karatişti.

După democratul Dunca, meritocrata Bran
Orice argument e bun, mai puţin cele din programul de guvernare, când ţii să faci paradă de erudiţie în domeniul unde te-a distribuit partidul. La fel ca predecesorul antrenat în protecţia consumatorului, Ioana Bran insistă că înţelege cu ce se mănâncă performanţa în sport. Cu furculiţa şi cuţitul sau, „conform anvergurii fiecărei performanţe”, cu polonicul.

„Eu consider că performerii care merită trebuie premiaţi”. Logic. „Cu atât mai mult cu cât premierile sunt justificate”.

Citatele din Ioana Bran apar în interiorul comunicatului, ca şi cum ministrul le-ar fi acordat un interviu exclusiv propriilor consilieri, iar aceştia au spicuit pasajele relevante.

Cum ar fi: „Dacă performanţa există şi este meritată, trebuie premiată!”. Iată o opţiune tranşantă a noului şef al Sportului. MTS elimină de la plată următoarele categorii de performanţe: performanţe care nu există, deşi sunt meritate, performanţe care există, dar sunt nemeritate, performanţe care nici nu există, nici nu sunt meritate. Pentru că da, da, meritul e una, performanţa, cu totul altceva. Însăşi organigrama MTS stă mărturie. Pline birourile de performeri.

Lista cu premii, la secret
Anul olimpic vine peste doi ani. MTS are timp până atunci să decidă ce strategie adoptă pentru JO 2020, pentru susţinerea federaţiilor olimpice şi pentru dezvoltarea sportului românesc, în general. Singura politică a Ministerului e să împartă bani celor „care merită”. Înainte de a demisiona, la sfârşitul lui ianuarie, Dunca anunţa că în 2017 au fost acordate premieri în valoare de 5,6 milioane de euro: „Au fost plătite premieri şi din 2015 şi 2016 la anumite discipline”. Ministrul Bran se laudă că a aprobat în două luni „plata unui număr de 17 premieri”, în valoare de 850.000 de euro. „Unele dintre acestea erau restante și rămăseseră blocate încă din 2016 și 2017!”, exclamă comunicatul MTS.

Încă din 2017! Incredibil! Ruşine, Dunca, n-ai deblocat destul! De asemenea, până la finalul lui aprilie, MTS va plăti „o serie de alte premieri”, în valoare de 800.000 de euro.

Ministrul ne scuteşte de detaliile plictisitoare, cum ar fi: cine, cât şi pentru ce încasează aceşti bani. Lipseşte o listă cu deblocările. Pe site-ul MTS, apare o listă cu 11 premieri pe 2017 şi 2018, în valoare totală de 245.000 de euro. Pentru restul de 600.000 de euro, nicio scrisorică.

Sport bogat în vorbe
Că banii din premieri se duc la federaţia lui Viorel Gâscă, antrenor principal şi patron de firmă de pază şi protecţie, sau la trezorierul cutărei federaţii, care e trecut pe lista trimisă la MTS ca operator video, astea sunt alte discuţii.

Problema e că, după un scurt moment de luciditate, când au fost puse sub semnul întrebării premierile pentru afacerile de familie de sub umbrela sportului, MTS a deschis robinetul. Nu se mai vorbeşte despre „prioritizare”. Deşi premierile nu sunt obligatorii, legea spune doar că pot fi acordate, miniştrii unui sport sărac nu se uită la bani. E o frenezie a deblocărilor, a dizolvării oricărui criteriu care desparte Jocurile Olimpice de o şuşă româno-bulgaro-maghiară, impropriu numită campionat european sau mondial. A rămas în picioare doar criteriul coţofenelor: e rotund şi luceşte, deci e medalie. Dacă purtaţi ceasuri de mână, mai ales acum, că a ieşit soarele, aveţi toate motivele să fiţi revoltaţi că nu vă regăsiţi numele printre premianţii MTS.