O sută de stadioane în plus la salariu

De ce n-a construit PSD sute de terenuri de fotbal şi bazine de înot până acum? Pentru că aproape 50 de ani s-au aflat la putere comuniştii

După ce s-a zgârcit în programul de guvernare, de parcă dădea bani de la el, liderul PSD promite acum baze sportive şi alte minunăţii în cantităţi industriale.

Salariile au crescut deja cu sută la sută, nu doar cu 20 la sută sau cu 4 la sută. Se vor da o sută de ordonanţe, nu una, două, care să cârpească „revoluţia” fiscală. Vor fi construite sute de spitale, nu opt plus unul uriaş, sute de polivalente, nu două, sute de tribunale, nu 25. S-a mărit şi baia de mulţime: cetăţenii trebuie să stea la „200 de metri de parlamentari”. Să nu-i deoache, ptiu, ptiu!

Întâi stadion, apoi spital
La inaugurarea bazinului olimpic de la Focşani, Liviu Dragnea a pomenit despre „un program de realizare a câtorva sute de stadioane”. Există un proiect pe site-ul CNI, cu 400 de terenuri de fotbal, din programul Euro 2020.

Şeful PSD vorbeşte însă despre stadioane, nu despre terenuri: „Focşaniul are nevoie de un stadion. Şi nu este un caz singular”. Focşaniul are nevoie de multe altele, de exemplu, de un spital nou. Aleşii locali au găsit un loc în care să-l construiască, acum caută surse de finanţare.

Pentru stadioane, se înţelege de unde vor veni banii. Din sponsorizări de la foştii deţinuţi, care, vorba lui Dragnea, „au suportat condiţii inumane de detenţie”. După ce aceştia vor fi despăgubiţi de stat, vor deveni antreprenori şi stâlpi ai comunităţii.

Planul cincinal al lui Oprişan
Bazinul olimpic din Focşani e o promisiune a lui Marian Oprişan, şeful CJ Vrancea, o promisiune veche din 2004. În 2013, Oprişan a izbutit să depună proiectul la Ministerul Dezvoltării, iar Dragnea, pe atunci ministru, l-a semnat. Construcţia bazinului a început în decembrie 2015.

La inaugurare, Oprişan a ţinut să-i mulţumească şefului PSD, „singurul coleg şi singurul om care m-a sprijinit”. Apoi, Oprişan a mulţumit PSD, „singurul partid care a făcut ceva concret pentru oameni şi pentru viaţa oamenilor din judeţul Vrancea”. De vină pentru cei 14 ani de aşteptare sunt partidele de dreapta: „De câte ori au fost la putere, nu au ridicat un pai„.

Oprişan se află din 1992 în conducerea CJ Vrancea. Stânga se află la putere în acest judeţ de 28 ani. Iar la centru, stânga a deţinut puterea 20 de ani din 28. Totuşi, Oprişan, colegii şi oamenii lui au avut nevoie de cinci ani să termine un bazin. Pentru celelalte obiective de extremă urgenţă din judeţ, de exemplu, pentru cele 64 de şcoli cu toaleta în curte, vina o poartă regimul comunist, plus o bună bucată din perioada interbelică.

Civilizaţia turistului Dragnea
În ritmul ăsta, pentru „sute de stadioane” ar fi nevoie de sute de ani. Dar „sute” e un fel de-a spune. O metaforă. La fel ca „dublarea” salariilor. Niciodată nu ştii ce-a vrut să spună autorul. Cum explica ministrul muncii: „La unii, dublare poate fi o creştere de 10 la sută sau chiar o scădere de 40 la sută”. Aşa şi cu stadioanele. Poate vor construi unul, poate doar dărâmă câte ceva.

„Ăsta nu e un moft„, a declarat Dragnea, pe marginea bazinului de 7,4 milioane de euro din Focşani. E „un obiectiv într-un pachet minim de civilizaţie„. La fel ca şi WC-urile în şcoli, ca drumurile asfaltate, ca apa curentă.

„Pachetul” ăsta de obiective are la bază, se pare, concluziile subiective ale şefului PSD, după deplasările în străinătate. A mers cu naţionala de fotbal la Belfast, la Budapesta, ce putea să vadă? Stadioane, hoteluri, aeroporturi. De unde şi programele „Duty-free la sate”, „100 de check-in-uri în reşedinţele de judeţ” şi „Room-service pentru tineri”.

Apoi, cu sau fără grupul de prietenie din Parlament, Dragnea a vizitat Brazilia. Pe-acolo, Jocuri Olimpice, Cupă Mondială de fotbal. Cum ar spune premierul Dăncilă, Dragnea s-a documentat, „nu e în necunoştinţă de cauză a ceea ce vrea să inducă”.

Declaraţia lui despre „sute de stadioane” are însă o solemnitate extrasportivă. Ăsta e momentul festiv, cum altfel?, când, după îndelungi tatonări, discursul Puterii taie „pamblica” ombilicală, se desprinde de sol şi decolează din realitate. Ştim că ei nu vor face nimic şi ei ştiu că noi ştim. Gata, nu mai are rost să se prefacă! Pot zice tot ce le trece prin cap. Pentru că pot sau pentru că le trece. Dar, fiind anul Centenarului, guvernanţii nu bat câmpii chiar aşa, fără adresă, fără GPS. Bat câmpii punând accentul pe „suta-n plus”.