Sport pentru toţi, limuzină pentru unii

Ce face compania Primăriei care se ocupă de sport? Cumpără mobilă, maşini şi calculatoare, să aibă unde merge la birou colegii de partid

Contrar aparenţelor, consilierii din Bucureşti nu se ocupă doar de cetăţenii de onoare ai Capitalei. Au şi ambiţii legate de ceilalţi cetăţeni. Pe aceştia, aleşii locali vor să-i facă sportivi. Pe masa Consiliului General, lângă proiectul de a-l înhăma pe Tiberiu Uşeriu la săniuţa propagandei, se află proiectul de buget pe 2018 al Companiei Municipale „Sportul pentru Toţi” SA.

2 milioane de euro, pentru salarii
Proiectul e semnat de primarul Gabriela Firea şi de „conducătorul unităţii”, Cezar Stancu, membru al organizaţiei de tineret a PSD. La capitolul „cheltuieli”, e trecută suma de 3,3 milioane de euro. Din aceşti bani, în jur de 2 milioane de euro reprezintă cheltuieli de personal. Adică salarii, bonusuri, tichete de masă, tichete cadou, remunerarea directorilor şi a membrilor Consiliului de Administraţie. Numărul de salariaţi ai companiei este de 108, iar salariul mediu este de aproximativ 1.400 de euro pe lună.
Restul de 1,3 milioane de euro, din bugetul de cheltuieli, se duce pe „bunuri şi servicii”: piese de schimb, benzină, deplasări, utilităţi. Pentru reclamă şi publicitate, sunt rezervaţi în jur de 70.000 de euro. Pentru „comisioane şi onorarii”, în jur de 65.000 de euro.

Investesc în parcul auto
Compania „Sportul pentru Toţi” nu cheltuie doar pe salarii şi facturi. Are şi planuri de viitor. Proiectul cuprinde şi un capitol numit „activitatea de investiţii”. Ei bine, acolo scrie aşa: „Înfiinţare Muzeul Sportului în valoare de 300 mii lei”. Şi încă un obiectiv de mare impact asupra pietonilor de rând: „Cinci autovehicule în sumă de 355 mii lei”. Adică „în sumă” de 14.000 de euro bucata. Fireşte, angajaţii companiei Primăriei nu pot pierde timpul aşteptând autobuzele Otokar. Alte investiţii care vor creşte calitatea vieţii câtorva birocraţi din Capitală sunt intitulate astfel: „mobilier în sumă de 100 mii lei”, „unităţi de calcul şi echipamente specifice în sumă de 100 mii lei”.

Sportivi imaginari, baze virtuale
Ultimul obiectiv este însă de-a dreptul grandios: „echipamente specifice activităţii sportive, toate de natura imobilizărilor care vor avea ca sursă de finanţare sursele proprii ale companiei în valoare de 965 mii lei”. În traducere, Compania „Sportul pentru Toţi” vrea să cumpere echipamente sportive pentru a scoate bani din ele. Închiriindu-le, probabil. Nu are, deocamdată, sportivi, secţii sportive sau baze sportive în administrare.

Lipsurile astea nu reprezintă cine ştie ce piedică în calea fanteziei corporatiştilor municipali. Astfel, proiectul de buget prevede venituri totale pe anul acesta de 3,4 milioane de euro. Cum vor fi obţinute? Din sponsorizări, în jur de 100.000 de euro, din „organizarea de evenimente şi proiecte sportive”, în jur de 1,8 milioane de euro, şi din „activităţi ale bazelor sportive”, în jur de 1,5 milioane de euro. Adică, dacă Primăria vrea să organizeze un cros festiv, are acum la cine să apeleze, cui să dea banii.

Au uitat de rata la Primărie
Bun, acum revenind cu picioarele pe pământul dezgheţat, să ţinem cont că Arena Naţională a adus la bugetul Capitalei suma de 4,8 milioane de euro. Nu anul trecut, ci de la inaugurare, din septembrie 2011 până în iulie 2017, adică în aproape şase ani. Iar cheltuielile generate de marele stadion au fost de aproximativ 8 milioane de euro. Aşadar, ceea ce scrie în bugetul Companiei „Sportul pentru Toţi” e doar ficţiune pe bani publici.

E important şi ce nu scrie acolo. De pildă, în septembrie, Municipalitatea a acordat companiei-pui „un împrumut temporar”, în valoare de 1,4 milioane de euro. Împrumutul urma să fie rambursat „integral în termen de 1 an de la data acordării”. Motivele ajutorului de la Primărie: plata antrenorilor, „doctorilor şi psihologilor” de la un centru de juniori care încă nu fusese înfiinţat, „achiziţionarea unui sistem Videoled” şi, normal, cumpărarea de mobilier.

Ei bine, pentru 2018, Compania „Sportul pentru Toţi” nu-şi propune să dea înapoi niciun leu din acest credit. A hotărât doar să mai ia nişte mobilă. Dacă nici asta nu e grijă pentru banul public, pentru rentabilizarea administraţiei, pentru binele bucureştenilor, atunci nimic nu e.