O calificare „de la ajutoare”
Casa de modă Morariu şi Petrache îmbracă şi rugby-ul. La fel ca din echipamentele olimpicilor, curg aţele şi din arbitrajul de la Belgia-Spania
![Permalink to O calificare „de la ajutoare”](https://blogsport.gsp.ro/andries/wp-content/uploads/sites/7/2018/03/GettyImages-934923820.jpg)
După ce au pierdut în deplasare cu Belgia, 10-18, şi au ratat calificarea directă la Cupa Mondială, rugbyştii spanioli l-au alergat pe arbitrul Vlad Iordăchescu. Oficialul român a fost escortat afară din „Micul Heysel” de către trupele antitero. Dacă era vorba despre fotbalişti furioşi, care gesticulează abundent, treacă-meargă, dar cu grămezile de la rugby nu stai să negociezi.
Pentru că România, învinsă de Georgia, a profitat de pe urma rezultatului de la Bruxelles, şefii federaţiei de la Bucureşti nu s-au pripit cu reacţiile. Alin Petrache a avut nevoie de câteva zile să condamne „huliganismul” ibericilor.
Le-a picat valetul de ghindă
Cât despre şeful Rugby Europe, Octavian Morariu, acesta a constatat senin că meciul Belgia – Spania a dat naştere la „discuţii pasionante”. S-a discutat cam pe fugă, e drept, dar, privind înregistrarea video, nu poţi să negi că atât sportivii, cât şi partenerul lor de dialog, Iordăchescu, au pus suflet în schimbul alert de impresii. Cum s-ar spune la CIO, în astfel de situaţii, important e să-ţi dai cu părerea, nu să iei.
„Delegările s-au făcut înaintea turneului, de un comitet independent şi neutru de specialişti (niciun membru al Rugby Europe)”, a comunicat forul condus de Morariu. Când a fost desemnată brigada românească, „stejarii” încă se puteau califica prin forţe proprii, nu depindeau de alte echipe. Dar după ce România a pierdut cu Spania, 10-22, s-a schimbat şi miza meciului de la Bruxelles.
Pe 19 februarie, a doua zi după victoria cu românii, federaţia spaniolă a solicitat Rugby Europe înlocuirea arbitrului Iordăchescu. A fost refuzată, pe motiv că delegările sunt deja bătute în cuie pe cât de independente, pe atât de neutre.
Dansuri populare la vârf
„Federaţia noastră ar fi trebuit să protesteze mai mult”, oftează publicaţia spaniolă revista22.es. Prea cumsecade au fost oficialii iberici, prea naivi când au crezut în prietenia cu şeful arbitrilor de la Rugby Europe, francezul Patrick Robin: „Îl cunoaşte de ani buni pe şeful federaţiei noastre. Şi totuşi, i-a respins cererea”. Acum cazul a ajuns la forul internaţional, World Rugby, care a anunţat că va analiza „contextul” meciului de la Bruxelles. În urma analizei, poate decide ca partida să se rejoace.
Rugby Europe se concentrează pe partea cu „huliganismul”. L-a retras pe Vlad Iordăchescu de la un meci de Challenge Cup, „din motive de securitate”. Şi afirmă că Spania riscă sancţiuni pentru incidentul de la Bruxelles. Însă forul continental are acum o problemă mai mare decât manierele: o problemă de credibilitate.
Când apar în aceeaşi istorie Morariu şi Petrache, te-ai aştepta mai degrabă să se destrame echipamentul arbitrului. Să nu fluiere fluierul. Să se ia culoarea de pe cartonaşe. Ecourile folcloriste reprezintă ceva nou pentru tandemul olimpist-rugbyst. Presa spaniolă comentează că relaţiile dintre forul european şi federaţia de la Bucureşti n-ar fi tocmai amicale. Şi că, de vreme ce Morariu e cam ocupat cu firmele lui, Petrache ar fi tras singur echipa după el.
Ţară, ţară, dar brânza-i pe bani
Ipoteza cea mai îndrăzneaţă, lansată de spanioli, e că Vlad Iordăchescu n-ar fi pus umărul la calificarea României gratis, din patriotism. A trebuit mituit. „Cât o fi câştigat pentru acest ultim serviciu Iordăchescu? Pare o întrebare care-l vizează mai degrabă pe Petrache”, notează revista22.es. Asocierea dintre români şi corupţie s-a extins, inevitabil, şi în sport. Şi nu e vorba de orice fel de corupţie, e corupţie care dizolvă orice sistem de valori, până la os.
Fireşte, e posibil ca spaniolii să fi căzut victime propriilor temeri că vor fi „furaţi” de arbitru. E posibil ca belgienii să fi câştigat pe merit, chiar dacă şi-au strâns punctele numai din lovituri de pedeapsă dictate de Iordăchescu. Dar, dincolo de lecţiile de distincţie, predate de Morariu şi Petrache, stă evidenţa că nu vine mai nimic din urmă nici în rugby. De când luăm noi bătaie de la „bădărani” şi „huligani” care „nu sunt pregătiţi pentru rugbyul mondial”? De când în sportul românesc sunt rulaţi aceiaşi manageri care, în caz de aţă albă, invocă motive de tiv sau „probleme de coaching”.