Mania pilafului şi sceneta civilizaţiei
Caracter versus temperament: Mihai Stoica îl acuză pe Dan Petrescu de „regie” şi îl sfătuieşte să ia lecţii de actorie
![Permalink to Mania pilafului şi sceneta civilizaţiei](https://blogsport.gsp.ro/andries/wp-content/uploads/sites/7/2018/03/IMG_4555dan-petrescu_mihai-stoica-930x524.jpg)
Dacă aşa reacţionează Dan Petrescu după un meci câştigat cu 2-1, n-ai vrea să fii pe teren sau pe marginea terenului la o înfrângere. La partida de pe teren propriu cu Iaşiul, antrenorul CFR-ului a fost eliminat pentru că l-a apostrofat pe „centralul” Iulian Călin.
Apoi, după încheierea meciului, şi-a bruscat un jucător, pe Alexandru Păun. N-a stat să-i explice unde-a greşit, i-a dat doar un brânci elocvent. După ce a revenit la comunicarea verbală, Dan Petrescu a spus povestea penalty-urilor neacordate, „erau cât casa”. „Mă tem de arbitrajul de la meciul cu FCSB”. Prin urmare, pentru că se teme, îşi ia măsuri de precauţie şi-l imită pe patronul rivalilor, să-i deruteze un pic pe fluieraşi.
Până una, alta, cel care şi-a pus echipa în dezavantaj e Dan Petrescu însuşi, care va sta în tribune la derby. Un bilet destul de scump. 850.000 de euro pe an încasează Petrescu la CFR. E cel mai bine plătit român din Liga 1. La Unirea Urziceni, primea 500.000 de euro pe sezon. De aceea se şi temea mai puţin.
Uniunea scriitorilor contra antrenorilor
Din tabăra FCSB, i-a dat replica Mihai Stoica, un monument de calm, un vector de echilibru, arbitru al eleganţei în exprimare. „Petrescu înjură arbitrii de morţi. Nu se poate abţine”, a comentat oficialul FCSB. De la un scriitor te aştepţi să aprecieze limbajul colorat sau cel puţin expresivitatea neaoşă. Dar Mihai Stoica, se pare, nu era într-o pasă creativă. Simţea pericolul public în aer. „Cred că cineva trebuie să ia măsuri împotriva acestui om. Aşa ceva nu se mai poate permite!”. E permis, în schimb, să-ţi jigneşti jucătorii în direct la TV. Ori să-ţi înmoi adversarii în mocirlă, ca pe biscuiţi.
În conferinţa de presă, Mihai Stoica şi-a amintit, brusc, că a lucrat cu Dan Petrescu. Şi a dat câte ceva din casă, pentru edificarea opiniei publice. Pe jucători, Dan Petrescu îi înjura selectiv. Dar, la urma urmei, face o concesie Mihai Stoica, „e treaba lui”. „Rămâne însă de văzut dacă înjurăturile de morţi pot fi trecute cu vederea”.
Şi trage alarma la Comisia de Disciplină. Poate ar trebui introdus un îndreptar de înjurături, să stipuleze regulamentul care sunt tolerate: de mamă şi alte rude de gradul întâi, cu sărbători religioase, fără sărbători religioase, exclus persoane decedate.
De-ale regizorilor
Ieşirile nervoase ale lui Dan Petrescu sunt monedă curentă în Liga 1 şi valută forte în Rusia sau în ţările calde. „Ieşire nervoasă” e numele de scenă al antrenorului clujenilor. Nu e mare secret nici că Dan Petrescu şi Mihai Stoica s-au despărţit nu atât supăraţi, cât neîmpăcaţi după colaborarea de la Urziceni.
Ce a devenit tabu sunt discuţiile despre calitatea arbitrajului. N-a fost, într-adevăr, cea mai fericită invitaţie la dezbatere, să te legi de arborele genealogic al „centralului”. Dar arbitrajul la CFR – CSMS Iaşi reprezintă un subiect generos şi greu.
Discuţia a fost deviată însă, abil, spre temperamentul lui Dan Petrescu. După ce-l descrie drept un tip impulsiv, necontrolat, cu metode din era terţiară, Mihai Stoica, proprietarul manierelor, îl acuză pe antrenor de prefăcătorie. Doar mimează persecuţia, „totul e o regie”. Când arbitrii greşesc în favoarea CFR, nu mai e „aşa de vehement”.
Dar în pledoaria lui pentru civilizaţie şi stăpânire de sine, plângeau şi şoferii RATB!, până şi Mihai Stoica recunoaşte că arbitrajul din Liga 1 nu înregistrează progrese fulminante. E tot la stadiul de principal suspect în uciderea luptei la titlu.
Iar discuţia despre arbitraj n-a depăşit stadiul arătatului cu degetul. De-a lungul carierei de antrenor, Dan Petrescu va descoperi noi motive de enervare şi noi feluri de mâncare. De data asta, „am fost făcuţi pilaf”. Urmează şniţele, ciorbiţă, tocăniţă, poale-n brâu, ciulama, gulaş şi, cu oarecare sprijin politic, pacheţele de primăvară. Nu reacţiile unui tehnician sau impresiile clocotind „la cald” ale unui finanţator stabilesc nivelul unui campionat, ci profesionismul celor implicaţi.
Despre calitatea arbitrajului nu prea vrea să discute nimeni. Ipoteza că arbitrii greşesc pentru că sunt slab pregătiţi nu interesează pe nimeni. Nu-ţi dă prilej să pui pe bigudiuri nervii caprei vecinului.