Fluturaşii graşi ai fotbalului

Flavius Stoican se plânge că Primăria Iaşi îi tratează pe fotbalişti ca pe nişte bugetari obişnuiţi

„Avem bani doar de o chifteluţă”, a rezumat Flavius Stoican situaţia de la CSMS Iaşi. Banii de chiflă s-au dus pe restanţe la Fisc. La îndemnul Primăriei, care nu are voie, prin lege, să finanţeze un club cu datorii la stat.

În studio la DigiSport, antrenorul ieşenilor bate şaua asistenţei sociale să priceapă primarul Mihai Chirica. Să dea ce-a promis. „Noi facem totul printr-o fundaţie, iar legea nu permite la acest moment ca totul să fie transparent”, a declarat Stoican.

Mielul blând din Copou
De fapt, e mult mai complicat de atât. Pentru finanţarea echipei de fotbal din Iaşi, a fost proiectat un adevărat labirint al banilor publici. Falimentul primei societăţi, Politehnica Iaşi SA, se judecă de opt ani. Următorul termen e în aprilie.

În locul Politehnicii, fostul primar Gheorghe Nichita a implementat CSMS Iaşi. Care primea finanţare de la Primărie nu doar prin intermediul Fundaţiei Sportul Ieşean (FSI), ci şi printr-o firmă a Primăriei, SC Fotbal SA. Firma, care, conform Sportmoldova.ro, exista din 1995, a fost închisă anul trecut. Chirica a argumentat că ieşenii plăteau de două ori pentru fotbal, „era dublă finanţare”. Dublă sau triplă, oricum, nimeni nu cunoştea exact sumele, nici primarii înşişi.

Chirica a precizat că echipa va primi bani doar prin FSI, „o structură verificabilă şi corect constituită”. Ca dovadă că e „verificabilă”, DNA a început să ancheteze, anul trecut, modul cum au fost alocaţi şi distribuiţi banii la FSI, în perioada 2008-2016.

Ieri la Timişoara, azi la Iaşi
S-a închis şi robinetul FSI, inclusiv pentru rugby şi la handbal. Nu doar ancheta DNA a produs impresie asupra aleşilor locali. Ci şi, comentează Reporteris.ro, un avertisment dat de Consiliul Concurenţei către Primăria Timişoara: banii publici daţi structurilor în care sportivii sunt salariaţi se consideră ajutor de stat.

Chirica dă vina pe „vidul legislativ” şi pe ordonanţa lui „cinci la sută pentru sport”, care ar fi „distrus mecanismul de finanţare”. „Bani se mai dau doar acolo unde cluburile ţin de municipalitate, acolo este o excepţie de la ajutorul de stat”. Adică doar la cluburile de tipul CSM Bucureşti.

La CSM, instituţie publică, în subordinea Primăriei, sportivii sunt plătiţi prin contracte de prestări servicii, ca persoane fizice independente, PFI. „Prestări din activitatea sportivă”, aşa scrie pe fluturaşul de salariu al Cristinei Neagu, publicat de Gazeta. Numai că activitatea sportivă, cel puţin în cazul fotbalului şi al handbalului, este una dependentă.

Nici Cristina Neagu nu cară în poşetă porţile, când vine la antrenamente. Nici fotbaliştii lui Stoican nu vin cu gazonul de-acasă. Mijloacele de producţie, să spunem aşa, sunt puse la dispoziţie de club. Şi-atunci, după cum atrăgea atenţia un avocat pe Hotnews.ro, vorbim despre „veritabile raporturi de muncă”. Vorbim şi despre alte taxe, alte impozite. Prin „portiţa” încropită de Primăria Bucureşti, pot oricând intra inspectorii ANAF, după ce termină de urzicat traficul de brebenei.

Chiftele atribuite direct
Pe fluturaşul Cristinei Neagu nu scrie „activitate handbalistică” pentru că ar fi nevoie de o legitimaţie de handbalist profesionist pentru asta, de la Liga Profesionistă de Handbal, care există doar pe hârtie. Fotbaliştii de la CSM Iaşi au legitimaţii de profesionişti, dar tocmai asta-i împiedică să ia „ajutor de stat” de la Primărie.

O altă problemă legată de contractele de „prestări activitate sportivă” pe bani publici e că, de la o anumită valoare în sus, trebuie organizată licitaţie pentru ele. Cât despre contracte de muncă direct cu Primăria Iaşi, n-ar fi deloc plăcut, vorba lui Stoican.

Fotbaliştii ar trebui să dea concurs pentru ocuparea postului. Pentru 4.500 de euro pe lună, cât e un salariu redus, de avarie, la CSM Iaşi, sigur se vor alinia la start medici, infirmieri, profesori, preparatori universitari, poate chiar şi IT-işti.

„Vidul legislativ” despre care vorbea primarul Iaşiului nu e, de fapt, un vid. Există legea sportului, care le permite autorităţilor locale să susţină financiar activitatea sportivă. Există Codul Muncii, Codul Fiscal, codurile CAEN. Ce a dispărut de a rămas locul gol în imaginaţia aleşilor noştri e sportul de partid, de stat şi de întreprindere, de dinainte de 1989.