Nu-i zguduiţi, c-ameţesc!
Beţia de putere naşte şpriţuri: pe fondul consumului de alcool în cadru organizat, federaţiile văd mai mulţi membri afiliaţi decât au

Alexandru Dedu nu s-ar poza în ipostaze tandre, alături de o sticlă de whisky, pentru a-i convinge pe şefii din handbal să-l voteze. Nici Răzvan Burleanu n-ar posta pe Facebook imagini cu el ridicând paharul în cinstea lui Erdogan. Şi totuşi, în ajunul alegerilor, Dedu organizează un şpriţ de gală, cu voia Consiliului de Administraţie. Iar Burleanu o ţine în chefuri la munte şi la mare, la Cheile Grădiştei, în Antalya. Votanţii beau, el se clatină, călcând pe minge. Ăsta o fi „naturelul” lui.
Cinste lor, cinste lor, votanţilor!
Scorul strâns de la alegerile FR de Handbal arată, printre altele, că unii rezistă lamentabil la băutură. Votul care a făcut diferenţa n-a fost vot, ci sughiţ, hâc!, de la apa cu bule, dar a fost numărat repede în dreptul lui Dedu, cel care dăduse de băut.
Că alegătorii din federaţii trebuie turmentaţi preventiv, asta se înţelege de la sine. Să decizi viitorul unei ramuri sportive reprezintă o povară greu de îndurat. Oamenii din teritoriu au nevoie de un păhărel să prindă curaj. Să-şi suspende uzul raţiunii şi să întrebe cu aplomb: ei cu cine votează? Fotbaliştii beau să se relaxeze, AJF-iştii, să se concentreze. După ce aburii veseliei se risipesc, vin durerile de cap, cu regulamentele, comisiile, arbitrajele, dar asta, deja, nu mai e treaba federaţiilor, ci a farmaciilor.
L-au băut, ooo, l-au băut!
Consumul de alcool în sport este permis prin lege, HG nr. 1447/2007, privind normele financiare pentru activitatea sportivă: „în cadrul meselor oficiale se pot deconta şi băuturi alcoolice”. Unele primării, Bacău, Braşov, decontează băuturile alcoolice comandate de cluburile sportive, altele, cum e Primăria Bucureşti, nu dau banii pe tării, iau doar sucuri la copii. Textul legii nu limitează numărul de mese oficiale, deci FRF, de exemplu, poate organiza câte o conferinţă cu lăutari în fiecare zi.
Şpriţurile de campanie nu ţin de vreun cod al bunelor maniere faţă de plătitorii de taxe la federaţii. Nu sunt nevinovate ritualuri de socializare între colegi de breaslă şi vocaţie. Calculul din spatele acestor ceaiuri dansante îmbunătăţite e, invariabil, cinic. E calculul pe care-l făcea Mircea Sandu când strângea marea familie a fotbalului în jurul grătarelor fumegânde. E un calcul care n-a dat greş timp de aproape un sfert de secol. Şi care sună cam aşa: „Dă-i cu bere, dă-i cu vin” cosinus de alfa.
Aşa cum stau lucrurile, cu dedicaţie din colţul mesei, în curând sportul românesc va fi mort de beat sau nu va fi deloc. Deja nu mai poate fi condus decât pe baza stării de ebrietate. Mahmure sau nu, toate aceste federaţii, inclusiv FRF, ar trebui să se supună Legii sportului. Să aibă toate actele în regulă, până la cea mai mică virgulă.
Cine-a pus avizu’-n drum…
Curtea de Apel a anulat Adunarea Generală de la FR Tenis din aprilie 2016: fusese organizată fără avizul MTS. Marius Vecerdea, cel care a contestat Adunarea respectivă în instanţă, a declarat sentinţa „o minune juridică!”. Şi a spus că „pe baza ei se va face curat în sportul românesc”.
A trecut o săptămână şi MTS n-a avut niciun fel de reacţie. Ar trebui să dea FRT în judecată şi să ceară înapoi cel puţin 1,2 milioane de euro. Nu numai FRT se joacă de-a asociaţia de locatari finanţată de la bugetul statului. În 2016, conducerea tehnocrată a ministerului a constatat astfel de nereguli la 19 federaţii, inclusiv la handbal şi la fotbal. De atunci, ministerul n-a simţit nevoia să apere legea. Şi, implicit, să-şi apere autoritatea de instituţie care guvernează sportul românesc.
Pentru un marginal revoltat, ca domnul Vecerdea, încălcarea Legii sportului reprezintă caz de forţă majoră. Din MTS situaţia se vede mai ondulat. Ministerul îşi dă seama, probabil, că o eventuală intervenţie a lui ar deranja prea multă lume. E de presupus că, după verdict, bea ca să uite. Efectiv, e turtă de dimineaţă până seară. Mangă, lemn! De altfel, ar fi mai nimerit să se cheme Ministerul Transporturilor, pentru că a inaugurat nu mai puţin de şapte cărări, unele asfaltate, altele cu mochetă pe ele.