Ceasul lung al legii

Fraţii Becali şi Cristian Borcea spun că n-au dat mită judecătoarei. Au fost, practic, jefuiţi înainte de a fi achitaţi

Nu suntem sfinţi, deci nu avem acces la rezerve nesecate de compasiune, de aceea se cuvine să le drămuim. Nu suntem sfinţi, deci suntem veşnic impresionabili, impresionabili fără măsură, fără număr. Dar să nu tresărim când în sala de judecată, pe ton vlăguit, Cristian Borcea, tribun de asfalt, pledează nevinovat.

„Vă rog să mă credeţi, spun adevărul!”. Până şi costumul gri, fără lustru, până şi batista de la rever pledează nevinovat, onorată instanţă, acest cetăţean la patru ace întru totul respectabile are o conştiinţă fără cusur, la fel ca şi ţinuta. Până şi fiul lui Borcea, în sală, aranjând din ochi cravata tatălui, ca pe o ultimă dovadă impecabilă la dosar, pledează nevinovat. „Fapta nu există, vă rog să-l achitaţi!”, cere avocata lui Borcea.

Victime există
Să nu ne emoţionăm gândindu-ne că această femeie din colţ, care citeşte iar şi iar un memoriu, ca un şcolar lecţia, a stat cândva în scaunul de judecător. Iar avocaţii se rugau de ea. Şi cum se mai rugau! Onorată instanţă, achitaţi-i! Achitaţi-i sau amânaţi-i şi n-o să vă pară rău!

Acum Geanina Terceanu negociază pentru o pedeapsă mai mică, să nu fie opt ani de închisoare, cât au cerut procurorii, să fie sub doi ani. A luat mită 195.000 de euro de la Borcea, Victor şi Ioan Becali. Ce-s 195.000 de euro în ziua de azi? Nu-ţi ajung nici să treci strada în campanie electorală. Şi-apoi, fosta judecătoare a recunoscut acuzaţiile. „Ea este cea care a indicat procurorilor unde se afla obiectul mitei”, au spus avocaţii ei, citaţi de ziare.com.

Să nu ni se strângă inima, ca un vrăbioi sub brumă, când avocaţii fraţilor Becali cer clemenţă. Foştii impresari, spun apărătorii lor, sunt în vârstă, au probleme de sănătate. Să ne înduioşăm moderat! Să ne amintim de bătrânii şi bolnavii pe care nu-i apără niciun avocat de spitalele româneşti!

Profesionişti există
Victor Becali susţine că a comis infracţiunea involuntar. „Nu a fost intenţia mea de a mitui un judecător”. Să nu râdem! Că nu e de râs, e perfecţiune. Numai cu mult exerciţiu dobândeşti reflexul necondiţionat de a încălca legea. ” Eu am fost cel căutat să dau bani, nu a fost iniţiativa mea”.

Iniţiativa, conform rechizitoriului, citat de ziare.com, i-a aparţinut Geaninei Terceanu. Care, au arătat procurorii, a dat dovadă de îndrăzneală şi uşurinţă când a contactat inculpaţii, ceea ce ar sugera că nu se afla la primul demers de acest gen. Cert e că Geanina Terceanu, fostă Teodorovici, nu se afla la primul dosar în care inculpaţi erau şefi din fotbal. L-a achitat şi pe Dumitru Dragomir, în dosarul „Sediul Ligii”.

În Dosarul „Mită pentru judecătoare”, procurorii cer câte 4 ani şi 6 luni de închisoare pentru fraţii Becali, 7 ani de închisoare pentru Borcea, 8 ani de închisoare pentru fosta judecătoare. E o groază de timp: 24 de ani de închisoare în total. Iar viaţa-i scurtă. Dar să ne ţinem firea, să lăsăm sentimentalismele! Să plângem de mila cluburilor devalizate dacă aşa e obiceiul, să plângem!

Prescrieri există

Apoi să socotim. Când i-a achitat pe cei opt inculpaţi din Dosarul Transferurilor, Geanina Terceanu a desfiinţat un dosar de zeci de mii de pagini, afirmând că „faptele nu există”. A confirmat superstiţia generală că şefii din fotbal sunt mai presus de lege. Cu excepţia lui Borcea, inculpaţii au fost condamnaţi şi eliberaţi între timp, înainte de termen.

Faptele din Dosarul „Mită pentru judecătoare” au fost comise în luna mai 2009. Conform noului Cod Penal, articolul 154, luarea de mită şi darea de mită se prescriu după opt ani. În iulie anul trecut, de exemplu, Curtea de Apel Bucureşti a decis să înceteze procesul penal în care fostul primar Neculai Onţanu era judecat pentru luare de mită. Pe motiv că fapta s-a prescris. Expirase perioada de graţie în care se poate face dreptate.

Acum puteţi avea emoţii. Pentru fotbal, pentru agricultură, pentru politică. Legea e un lucru foarte palpitant. Trebuie aplicată contra cronometru. Borcea, fraţii Becali, Geanina Terceanu ştiu foarte bine că teatrul inocenţei din sala de judecată, cu bravurile şi laşităţile lui, e doar artă pentru artă. Adică o banală tragere de timp, până fluieră arbitrul.