Sport sărac, cu ieşire la plajă

Culmea descentralizării în sport: forţând limitele legii şi mimând sărăcia, Guvernul mută baze sportive de la MTS la privatul COSR

Printr-o Hotărâre de Guvern, din noiembrie, cabinetul Tudose a luat o bază sportivă din administrarea MTS şi a dat-o spre folosinţă gratuită COSR. E vorba despre Centrul de Tineret al Mării Negre, fostul complex „Pescăruş”, situat pe plaja Eforie Sud. Din domeniul public al statului, baza de pe litoral a ajuns, aşadar, în administrarea unei instituţii de drept privat.

Asta cerea şi fostul şef al COSR, Alin Petrache: translarea unei părţi din patrimoniul MTS în curtea olimpismului.

„Ei sunt un ONG de utilitate publică, ce-i drept, dar bunul statului nu poţi să-l dai, oricâte dorinţe am avea noi. Şi nici nu ai de ce”, îi răspundea fostul ministru Elisabeta Lipă.

Sub conducere tehnocrată, MTS a finalizat harta infrastructurii sportive din România, a publicat-o şi pe site-ul instituţiei. Iar pe final de mandat, la presiuni parlamentare, a fost redactată nota de fundamentare pentru preluarea bazei din Eforie de către COSR.

Le-au mâncat rechinii imobiliari harta
A venit apoi ministrul Marius Dunca şi a decis că harta tehnocrată nu e bună, trebuie alta. Iar unele baze „aş vrea să le cedăm către Primării şi Consilii Judeţene”, „nu avem bani să le întreţinem”, „a fost o politică greşită să le ţinem la MTS”, explica fostul şef al sportului, pentru Adevărul.ro. Clar greşită, s-a inundat instituţia cu saliva prădătorilor imobiliari.

Din documente ale Ministerului de Finanţe reiese că MTS primeşte bani de la bugetul de stat special pentru a se ocupa de infrastructura sportivă. De altfel, în ultimii ani, Ministerul a modernizat centre sportive naţionale, a început construirea unui stadion la Piatra Arsă. Lipsa de fonduri e un motiv subţire şi sticlos ca pânza de păianjen. Cât despre COSR, banii pe care i-ar investi în centrul de la Eforie Sud ar fi, în majoritate, tot bani publici.

Inventarul nisipurilor mişcătoare
Complexul de la Eforie Sud, număr de inventar 26298, cuprinde, conform documentelor de pe site-ul MTS: un imobil compus din teren şi construcţii, hotel parter plus trei etaje, vilă subsol şi parter, plus două anexe. Toate astea sunt evaluate de către statul român, fără premeditată modestie, la fabuloasa sumă de 3,94 milioane de lei. Cam 840.000 de euro pentru o construcţie aflată pe faleză.

Numai terenul de sub imobil, de aproximativ 10.000 mp, valorează lejer, la preţul actual al pieţei, peste un milion de euro. Un an mai târziu, în anexele la HG, valoarea imobilului scade la 3,2 milioane de lei.

Au dreptul să folosească ruina
Scopul pentru care baza din Eforie trece la COSR este, conform HG nr.812 / 2017, „modernizarea, reabilitarea și repunerea în circuitul sportiv a acestui obiectiv în folosul sportului românesc de înaltă performanță”. Cum ar veni, Comitetul Olimpic nu se poate folosi de baza sportivă, până n-o renovează. Dar nu poate s-o renoveze, pentru că n-are dreptul. Nu poate demola, nu poate construi, nu poate schimba nimic, pentru că nu e proprietar.

În termen de cinci ani, spune HG-ul referitor la baza din Eforie, COSR are „obligaţia să reabiliteze și să modernizeze imobilul primit”. Dar, conform legii nr. 213 – 1998, „bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile”. Le foloseşti, dar nu te atingi de ele. Nici măcar nu le dai cu var. Trebuie alte legi.

În 2015, tocmai pentru a putea efectua lucrări de modernizare, MTS a solicitat şi a obţinut, prin HG, revocarea dreptului de folosinţă gratuită a bazei Arcul de Triumf de către FR de Rugby. Guvernul Tudose, iată, nu s-a cramponat de proprietatea termenilor sau de proprietatea publică.

Meandrele averii sportului
Dacă în cinci ani COSR nu se ţine de cuvânt sau schimbă destinaţia bazei de la malul mării, dacă apare vreo discotecă fără asigurare de incendiu prin ea, Comitetului i se va lua darul şi atât. Nu riscă să plătească daune. Să fie tras la răspundere în vreun fel. Ce e val ca valul se prescrie.

Când a respins Legea descentralizării, în ianuarie 2014, Curtea Constituţională a decis că paragrafele privind descentralizarea în sport sunt ambigue, lacunare, iar terminologia juridică e vagă. Asta nu înseamnă că bătălia pentru schimbarea „andrisantului” bazelor sportive s-a încheiat. Interese există. Nu neapărat interese publice.