Banalizarea penalului

În numirea lui Gică Popescu la Guvern, nu e vorba despre reabilitarea fotbalistului sau promovarea profesionistului. E vorba tot despre minimalizarea Justiţiei

Explicând de ce l-a pus pe Gică Popescu să se ocupe de organizarea Euro 2020, premierul Tudose, deşi doctor, şi-a pus competenţa între ghilimele. A jucat rolul neavenitului: „Nu mă pricep la fotbal, la partea de management”, a spus prim-ministrul la Antena 3. „Cum trebuie să fie accesul, cu liftul…”.

Stadioane de urgenţă

Se referea la standardele UEFA pentru stadioane. Sublimă ignoranţă, pentru şeful unui guvern care, pe 6 decembrie, a aprobat indicatorii tehnico-economici pentru construirea unui stadion de 12 milioane de euro în Alexandria. Un alt stadion, de 29,3 milioane de euro, la Târgovişte, se află în proiect la CNI, tot sub pretextul turneului final. Pentru modernizarea stadioanelor din Bucureşti, cabinetul Tudose alocă peste o sută de milioane de euro. Se pare că premierul întâi aruncă banii, apoi devine curios şi se uită să vadă unde au căzut.

Pe lista cu obiective pe termen lung a CNI, domină copios infrastructura sportivă. Pentru Euro 2020, vor fi amenajate 400 de terenuri de fotbal, cu sau fără stadion de jur împrejur. Pentru sistemul sanitar, va fi ridicat un singur spital, în următorii trei ani. CNI are două programe legate de Euro şi niciun program care vizează modernizarea sistemului sanitar. N-avem unde face un examen RMN, dar măcar avem unde face valuri.

Un premier informat

„Ştiu că îl iubiţi”, a argumentat Tudose alegerea lui Gică Popescu. Ne-a zis-o, ne-a atacat la meşteşugul microbist. Nici Tanţa, nici Costel n-ar fi putut-o spune mai bine: charisma e un lucru foarte mare. Într-o bună zi pentru taclale, Tudose o să ne împărtăşească şi alte certitudini: „Ştiu că mergeţi pe drumurile publice”, „Ştiu că vă trimiteţi copiii la şcoală”, „Ştiu că vă păziţi de poliţişti”, „Ştiu că vă puneţi viaţa în plic când mergeţi la medic”, „Ştiu că plătiţi impozite, dar îmi scapă motivul”.

Deocamdată, premierul a luat act doar de simpatia românilor faţă de marii sportivi, de ataşamentul lor faţă de fotbal. Şi a decis să ne dezbine emisferele. Să încaiere un pic raţiunea cu simţirea. Asta ştiu politicienii români să facă, asta fac. Numai aşa pot ei să convingă şi să conducă o ţară: pe bază de ceaţa minţii.

Ce nu ştie Mihai Tudose şi nici nu pare motivat să afle e că putem găzdui Euro 2020 şi mâine, dacă dăm puţin cu bidineaua pe Arena Naţională. Se teme că „ne facem de râs”? Faptul e consumat. Guvernanţii s-au făcut de râs în faţa românilor, în primul rând, când au promis în dosarul de candidatură peste un kilometru de autostradă. Plus căi ferate contemporane, metrou până la aeroport şi alte fantasmagorii.

UEFA nu-i ca Guvernul României

Tuodose a nimerit-o, Gică Popescu e „cineva care ştie unde e UEFA”. A şi lucrat acolo. Dar, în ianuarie 2013, a anunţat că se retrage din Comisia de Disciplină de la Nyon. „Din cauza situaţiei sale”, lămurea Mircea Sandu. „Nu vrea să se creeze discuţii”. Fostul internaţional era deja inculpat în Dosarul Transferurilor. Sentinţa definitivă a venit abia peste un an şi trei luni, în martie 2014. Totuşi, Gică Popescu a considerat, la vremea respectivă, că imaginea forului european ar avea de suferit în urma prezenţei sale în birouri.

Gică Popescu nu poate candida la şefia FRF, îl împiedică articolul 37, alineatul 3, din Statutul Federaţiei: nu au dreptul să candideze „persoanele care au suferit condamnări penale privative de libertate”. Uneori, surprinzător, legile fotbalului sunt mai catolice, să spunem aşa, decât legile ţării. Gică Popescu, a decis instanţa, nu poate conduce un club de fotbal, timp de un an de la ispăşirea pedepsei. În replică, premierul a decis că Gică Popescu poate, chiar trebuie rugat să se ocupe de cel mai important proiect al fotbalului românesc din ultimele decenii.

Îl iubim pe Gică Popescu, dar ne plac şi tragediile clasice. Alea sfâşietoare de neam, în care te duci cu inima la stadion, iar la vot te duci cu mintea.