Birocraţia de manea

Primăria Bucureşti a cheltuit 100.000 de euro să găsească profesionişti sau amatori "în sport şi agrement". Sau în altceva

„Numărul mare de CV-uri ne arată cât se poate de clar că suntem pe drumul cel bun”, a anunţat Gabriela Firea. Primăria Bucureşti a organizat un târg de locuri de muncă în Holdingul Municipal. Pentru cele 2.000 de posturi, s-au depus, în două zile, 20.000 de CV-uri, conform unui comunicat al PMB. Cei mai mulţi candidaţi au aplicat pentru un loc de muncă în Compania Municipală Sportul pentru Toţi: 1.468.
Edilul a declarat evenimentul „un succes”, „bucureştenii ne-au arătat astfel că au încredere în proiectele municipalităţii”. Mai ales în cele legate de sport, s-ar zice. I-a convins neprecupeţirea autorităţilor când e vorba de construit săli monovalente şi bivalente. Pentru cele polivalente nu sunt destui electroni.

Faptul că s-au strâns multe CV-uri poate avea şi alte explicaţii. De pildă, poate însemna că salariile la Primărie le dau clasă exploatatoare celor din privat. Salariul mediu net în holdingul PMB e cu 10 la sută mai mare decât salariul mediu net în Bucureşti, scrie Ziare.com. E şi ăsta „un succes”, dar pe alt drum, paralel.

Voi, osândiţi la leafă, sus!

Numărul mare de CV-uri poate însemna, de asemenea, o comunicare în stil vechi, cripto-proletcultist cu masele. „Acest târg se va adresa mamelor care doresc să se întoarcă la serviciu”, explica Firea, în aprilie. Mamele, apoi tinerii care au picat Bac-ul şi studenţii. Acum, asta e, nu le poate da ciorbă gratis la toţi oropsiţii! Unii trebuie să şi muncească la pasajul pietonal Dâmboviţa – Dunăre – Marea Neagră.

În ajunul târgului, edilul a lărgit aria de selecţie: se caută „oameni competenţi”. Lista cu posturile n-a fost însă făcută publică. Numai dacă te deplasai la ghişeu, la târg, beneficiai de „informare privind locurile de muncă disponibile”.

Doar la CSM e competiţie

Pentru postul de director general al CSM a fost anunţat un concurs, cu bibliografie. Constantin Căliman, fostul şef al CSM, a picat la scris, iar Gabriela Szabo a ajuns să concureze cu ea însăşi, ca la Olimpiadă, la proba interviului. Ăsta e tiparul angajării la stat. Numai companiile noi ale Primăriei Bucureşti au alt model, mai discret, mai practic. Şefii au fost numiţi direct, pentru că, a estimat Gabriela Firea, „dura prea mult” concursul. Iar pentru restul organigramei, PMB face carnaval de joburi.

Se caută ochi frumoşi şi nu numai

Centrul pentru Tineret al Municipiului Bucureşti (CTMB), care s-a ocupat de eveniment, preciza că se caută studenţi, tineri absolvenţi sau profesionişti „în domenii precum construcţii, imobiliar, medical, energetic, sport şi agrement, turism, pază şi securitate, protecţie civilă, publicitate, prestări servicii şi nu numai”. Bucureştenii „şi nu numai” au dreptul să ştie pe cine şi pentru ce plătesc din banii lor. E greu de spus ce fel de „profesionist cu experienţă în sport” caută Primăria: manageri de club, sportivi, antrenori. Nu mai vorbim despre profesioniştii în „agrement”.

După târg, Primăria anunţă că urmează interviurile de angajare. Nu comunică şi criteriile pe baza cărora selectează CV-urile. Holdingul Municipal e transparent ca peştele de sticlă. Şi democratic, pe deasupra, de vreme ce are aceeaşi fişă pentru toate posturile: „Du-te acolo, nu ştiu unde, adu-mi aia, nu ştiu ce”.

CV-uri fără număr

Pe vremuri opace, cheltuia numai angajatul, pe atenţii şi pe măsline, să obţină un post la stat. Acum cheltuie statul. Compania Sportul pentru Toţi are capitalul social de 400.000 de euro. Pentru a avea şi muncitori, nu doar obiectul muncii, Primăria a cheltuit 100.000 de euro, fără TVA, pe târgul de şarade.
Din aceşti bani, scrie în caietul de sarcini de pe site-ul CTMB, 60.000 de euro s-au dus pe „servicii media şi publicitate”, iar 30.000 de euro – pe „tipărirea de materiale promoţionale”. Spre comparaţie, un târg de joburi pentru tineri, organizat de MTS în cinci oraşe, „Zilele carierei”, în 2015, a costat 31.000 de euro.

Până la finalul lui 2018, vor fi necesari peste 8.400 de angajaţi în companiile Primăriei. De la târg, probabil, se va ajunge la festival de joburi, cu trupe şi artificii. Lumea o să se strângă, ca la Woodstock, iar cine aplaudă o să fie selectat de Primărie după valoarea lui, dar mai ales după urechea muzicală.