Dosarul descântecelor

Cristi Borcea şi Victor Becali nu prind valul eliberărilor, deşi sunt „cei mai nevinovaţi”. Probabil au fost deocheaţi de avocaţi

În alte vremuri, analogice, scena s-ar fi desfăşurat în aer liber, în jurul unui cazan bolborosind, în care înoată ochi de broască şi tacâmuri de găină neagră. Fiindcă suntem în 2017, reuniunea descântătorilor s-a desfăşurat într-un studio TV. Profitând de apropierea Halloweenului, Gigi Becali şi Dumitru Dragomir au încercat să-i sperie pe judecători.

Poate-poate acestora le tremură mâna pe ciocănel şi îi eliberează pe Cristi Borcea şi Victor Becali, ultimii condamnaţi din Dosarul Transferurilor aflaţi încă în detenţie.

„Dumnezeu dă blesteme. Judecătorii vor să cadă blestemele pe capul copiilor lor?”, s-a întrebat în direct patronul FCSB. Iată o informaţie din surse exclusiviste. Sătul de magistraţii semeţi care dau verdicte, în loc să le amâne până la sfârşitul timpurilor, Dumnezeu s-a reprofilat. Acum e Tata Fluture, la concurenţă cu Mama Omida. Ai dosar? Dai un acatist, o măslină, o atenţie, ceva şi se rezolvă. Mascaţii îşi pun greşit masca şi nimeresc la altă adresă. Minune! Dumnezeu nu dă cu parul, dă cu polonicul de poţiune.

Libertate la mica înţelegere
Fostul şef al LPF, inculpat în Dosarul drepturilor TV, a evitat să intre în război religios cu justiţia. Şi-a pus nădejdea în chipuri cioplite, străduindu-se să le devină util, deci simpatic. Vede conspiraţii la drum de seară. „Președintele Iohannis trebuie să afle care sunt judecătorii agățați de servicii, altfel poate va avea și el probleme”, a spus Dragomir, la România TV.

Fiecare luptă cu ce are la îndemână, Gigi Becali cu mătăniile, Dragomir cu amintirile de pe când conducea FC Victoria. Dar refrenul e acelaşi: judecătorii n-au inimă, condamnaţii au stofă de martiri. Iar legea, dacă guvernează cine trebuie, se poate oricând negocia. Mai dă unul, mai lasă celălalt. Până la urmă, „toată lumea e afară”, observă Gigi Becali. Dacă tot se iese la grămadă, cine rămâne după gratii ori e neatent, ori e persecutat. „Dă-le, bă, drumul să se ducă acasă!”.

Sala regretelor pierdute
Victor Becali „e nevinovat în Dosarul Transferurilor”, precizează vărul său. „El şi Borcea au fost cei mai nevinovaţi din acel dosar”. N-a spus şi care e nivelul lor de inocenţă în Dosarul Mită la judecătorul din Dosarul Transferurilor. Dosar în care, în noiembrie anul trecut, fostul impresar a fost condamnat, în primă instanţă, la cinci ani şi opt luni de închisoare cu executare. Iar Cristi Borcea, la şapte ani şi zece luni.

Discuţiile din jurul cazanului cu găluşte fumigene au pornit de la motivarea judecătorească, după respingerea cererii de eliberare condiţionată a lui Victor Becali. Fostul agent de jucători n-a fost scos din detenţie pentru că „scopul pedepsei nu a fost atins”. Condamnatul „nu a manifestat decât un regret declarativ, formal”, „nu unul profund introspectiv, care să demonstreze că acesta regretă cu adevărat faptele comise”. Nu râdeţi! Idealismul stă scris în fişa postului de judecător. Pentru că asta e legea de fapt, un ideal.

S-a decolorat vina
„Nu înţelege gravitatea faptelor sale”, au observat judecătorii la Victor Becali. Nici avocaţii lui de la TV nu înţeleg.

Dosarul Transferurilor, iată, e departe de a-şi fi atins scopul educativ în lumea fotbalului românesc. Dacă ar fi avut un astfel de rol. Ce rost are pedagogia în faţa unei boxe doldora de savanţi? Braţul lung al legii, piedică în calea uitării, a ajuns la destinaţie. Dar distanţa mare în timp dintre comiterea faptelor şi condamnările definitive a atenuat efectul loviturii. 18 ani au trecut de la primul transfer investigat în dosar. Vinovăţia a fost arsă de soare, spălată de ploaie, bătută de vânt. A albit-o zăpada.

„Cum să se ducă lumea nevinovată la puşcărie, fraţilor? Îmi crapă capul!!”, exclama Dragomir, în finalul demonstraţiei sale prin inducţie incompletă. Mai ales lumea din fotbal. E o blasfemie s-o condamni, când are graţierea colectivă la purtător. Se ştie că Dumnezeu e şi microbist, pe lângă faptul că, mai nou, practică voodoo.