Valoarea care a umplut paharul

Cu Mutu şi Contra, “naţionala” inversează partiturile. De-acum, jucătorii vor sta de gardă, să nu fugă staff-ul tehnic din cantonament

De când se vorbeşte despre venirea lui Mutu la FRF, au început să capete sens misterioasele afirmaţii ale lui Răzvan Burleanu despre meritocraţie. E un termen pe care l-a trecut şi în Planul Strategic. Meritocraţia e unul dintre „standardele etice şi de bună guvernanţă”. „Trebuie să instaurăm meritocraţia, nu ordinele unor diverşi”, declara şeful Federaţiei, la câteva zile după ce-a fost ales.

Meritul de a fi coleg cu Contra
Până acum, păreau vorbe goale, judecând după loteria numirii antrenorilor de la juniori, pe criteriul bunei vecinătăţi, sau după desemnarea secretarilor generali ai FRF, pe criteriul bunei amiciţii. Iată că meritele au totuşi un rol, când te angajezi la Federaţie. Mutu, de exemplu, are meritul de a fi fost recomandat de noul selecţioner, Cosmin Contra. O recomandare strict pe criterii profesionale. Ca dovadă, cei doi nu au acelaşi nume de familie.

Şeful Federaţiei a confirmat că a discutat cu directorul dinamovist nişte „conversaţii confidenţiale”. „Inclusiv Adrian Mutu reprezintă valoare adăugată pentru echipa naţională”, a spus Burleanu, concesiv cum e el, când vine vorba de persoane care au tangenţă cu fotbalul. Adăugată ca vinul la apă. Încă un strop şi se revarsă şpriţul cu valoare plată.

Mutu, factor de credibilitate
Preşedintele FRF are însă planurile lui briliante cu Mutu. „Ca federaţie, ne gândim întotdeauna cum să facem să reintegrăm foştii mari fotbalişti, indiferent de sistemul pe care îl avem”, a explicat Burleanu. Iată direcţia nouă: în loc să se reintegreze FRF în fotbal, se reintegrează oamenii de fotbal în FRF. Dar numai dacă merită şi dacă „doresc să se ducă pe o cale administrativă sau tehnică”. Acestea fiind zise, Mutu se profilează drept un garant al firmei FRF. Asigură credibilitatea instituţiei pe partea legată de fotbal.

Meritele, ca meritele, problema e că organigrama federală n-are locuri vacante. Toate sunt ocupate pe bază de recomandări, majoritatea fiind recomandări ale lui Burleanu însuşi. Pe Mutu „îl ştie toată omenirea”, pleda Dumitru Dragomir, într-un studio TV. „Nu poate fi director tehnic, dar îi căutăm un loc la Federaţie, poate de manager sportiv”, a replicat Mihai Stoichiţă.

Ştie ce spune. Nu poate fi. Directorul tehnic actual e chiar Stoichiţă, înaintea lui, a fost Iordănescu. Între cei doi, timp de jumătate de an, naţionala n-a avut director tehnic, lipsă care s-a văzut de la o poştă în jocul „tricolorilor”, dacă eşti obsedat de detalii.

Profesionist în călărit dragonul
Lui Mutu, aşadar, i se caută un post pe măsura polivalenţei lui. FRF, care şi-a propus să-i şcolească pe şefii de cluburi, să aibă cu cine discuta, are din iarnă un parteneriat cu ASE. La Ştiinţe Economice, se predau „cursuri de formare continuă adresate managerilor de club, ofițerilor de presă, ofițerilor de securitate, team-managerilor”. Pentru „creşterea performanţei organizaţionale”, preciza comunicatul Federaţiei. În ceea ce priveşte naţionala, pe moment, n-are performanţe, deci nu-i trebuie nici manageri cu diplomă.

Dacă, printr-un concurs de împrejurări, Mutu nu e numit manager sportiv, are destulă experienţă pentru funcţia de preparator psihic, responsabil cu refacerea după meci, dar mai ales în noaptea dinaintea meciului. Adevărul e că numai Contra, singur, deşi are accese de mania persecuţiei, nu avea cum să suplinească plecarea lui Daum.

Trebuia şi un specialist calificat la locul de muncă, să acopere partea obligatorie legată de scandalul cu droguri. Dacă Mutu nu era disponibil pentru „conversaţii confidenţiale”, şefii FRF ar fi trebuit să se sacrifice şi să călărească dragonul standardelor etice, în şedinţele de Comitet Executiv. Pe banca „tricolorilor”, mai ales pe final de campanie ratată, e nevoie de cineva pe care „să-l ştie toată omenirea” că a fost depistat pozitiv. Că de negativişti e plină lumea.