Ronaldo, fii premierul nostru!

Spaniolii îl acuză de inginerii fiscale pe CR7, deşi are “doar şase clase”. Să emigreze la noi, că-l punem ministru de finanţe

„Eu nu ştiu, am doar şase clase!”, s-a apărat Cristiano Ronaldo în faţa judecătorilor, în procesul de evaziune fiscală. A susţinut că nu cunoaşte detalii legate de taxe, deşi înţelege conceptul: „Am oameni pe care îi plătesc foarte bine să se ocupe de aceste lucruri”. Statul spaniol îl acuză de o fraudă de 15 milioane de euro. „Probabil că va scăpa”, comenta un ziar britanic, pentru că „este la prima abatere”. În loc de închisoare, va fi trimis să termine gimnaziul în România.

Precedentul fiind creat, parcă-i şi auzi pe edilii de la noi declarând: „Eu nu ştiu, am pus degetul ca primarul, am decât un doctorat”. Deocamdată, lipsa de educaţie nu e folosită pe post de circumstanţă atenuantă. Nici n-avea cum, de vreme ce e practicată ca exerciţiu de imagine. În topul modelelor de succes, fotbaliştii, cu perlele lor de veselă amintire, au fost detronaţi de miniştrii şi parlamentarii agramaţi.

„Almanahele” sportului
Singurul care n-a sesizat, fiind de modă veche, de la Protecţia Consumatorului, e ministrul sportului. Iată ce a meditat intens Marius Dunca, aflându-se oficial cu treabă la Braşov: „Din cauza câtorva firme care se ceartă în instanţă, România rămâne stagnată în dezvoltare”. E bine totuşi că ţara rămâne stând pe loc, nu progresează la vale. N-are nevoie de proiect să fie încremenită temeinic, ca să parafrazăm un filosof de meserie.

Domnul Dunca vorbea despre autostrada Bucureşti – Braşov. „Este necesară simplificarea unor proceduri pentru că poate reuşim în această ţară să nu mai venim cu o idee, o dorinţă a unei întregi naţiuni, să facem un obiectiv mare, şi toată naţiunea se uită stupefiată…”. Dacă nu zici „ţară” sau „naţiune” din două în două cuvinte, nu poţi pentru ca să zici că zici adânc.

Marius Dunca e şef la Tineret şi Sport. Are în subordine oameni plătiţi de stat să se ocupe de aceste lucruri şi să redacteze ordine coerente, în timp ce el dă indicaţii preţioase prin licee: „Timpul ne-a demonstrat că este foarte important să înveți la momentul potrivit”. Adică să citeşti „almanahele” promovate la rang de manuale.

„Fiorile” guvernării
Nu-i poţi reproşa lui Ronaldo că e un ignorant. Cu toţii am fi avut de pierdut, nu doar agenţii lui şi lupta împotriva mătreţii, dacă vedeta madrilenă scria compuneri, în loc să exerseze şutul la poartă. Dar iată că nu-i poţi reproşa nici unui ministru al educaţiei că suferă, ca Trăsnea, de „fiorile gramaticii”. Liviu Pop „a rămas stagnat” în eroare şi în discursul de început de an şcolar. „Chiar dacă nu am vorbele la mine întotdeauna, am faptele la mine”, a explicat el, la RFI. Faptele care este. Care vorbeşte.

Noi implementăm, nu gândim!
Şi uite-aşa, ne-am întors la „Noi muncim, nu gândim, şi cu mâinile astea două, făurim fiinţă nouă”, asistată social. Toţi suntem supuşi greşelilor de exprimare, inclusiv şeful statului. Numai ministrul educaţiei prezintă ignoranţa drept o probă a eficienţei în post. E de bănuit că, fiind doctorand, are habar de cratime, virgule, eventual şi de ghilimele. Dar greşeşte intenţionat, „cu asinuitate”, vorba unui personaj de teatru, de teamă să nu-şi piardă scaunul. Şeful lui, premierul Tudose, a anunţat deja că va fi dur: „Eu am considerat, de când mă știu, să nu mă prefac că nu văd anumite lucruri”. Cum vede un pleonasm la birou, cum consideră să spună un banc.

Numărându-şi pe degete clasele, Ronaldo vrea clemenţă la tribunal. Gigi Becali voia simpatizanţi când povestea că nu-i place să citească, „pentru că mă dor ochii”. Cabinetul Tudose aplică metoda de PR a lui Becali la scară naţională. Ignoranţa e un populism. Scump, dar populism. Nostalgia lui „tutulor” a devenit doctrină.

Aşa înţeleg guvernanţii să-şi flateze electoratul. Asta e lecţia de patriotism promisă de şeful PSD, când îl certa pe Dacian Cioloş că „a vorbit în limba tehnocraţilor”. Patriotism e să vorbeşti o limbă care seamănă cu româna, doar că are alte reguli, să zicem, multinaţionale.