Daum nu iartă chitic

Selecţionerul ceartă iar presa că i-a stricat liniştea pe baltă. De aceea n-a prins în plasă decât nişte guvizi de putere

„Pentru mine, acest ziar este bun doar pentru a pune peştele în el”, a declarat Christoph Daum despre Gazeta. Bun de citit n-avea cum să fie, pentru că selecţionerul nu ştie româneşte. Iar la traducere se pierde din muzicalitate. De exemplu, „Du-te învârtindu-te!”, în sol major, măsura doi pe patru, allegro molto vivace, are o asemenea densitate de nuanţe că e aproape intraductibil. Ca „dor”, „doină” sau „oblete”.

Iată însă începutul unei frumoase economii. Daum începe să aibă idei practice. De ce să dăm bani pe pungi când există alte ambalaje la îndemână? Colecţia de ziare-fetiş din Casa Fotbalului. Câtă vreme nu se atinge de figurinele din Urzeala Tronurilor, ca să aprindă focu’ la ei, federalii nu se supără.

Căutându-l pe Nemo, pentru imagine
Dacă îl ţine pasa inspirată, Daum ne va spune şi la ce-i trebuie jucătorii pe care-i convoacă. Sau la ce este bun contractul lui ca selecţioner al României. Ce poţi împacheta cu el, când îţi faci bagajele. La ce foloseşte atacul, la ce foloseşte apărarea. La ce foloseşte el, ca antrenor al echipei naţionale. Câţi membri în staff-ul tehnic, tot atâtea formule şi stiluri de joc au arătat „tricolorii” de-a lungul campaniei pentru CM 2018.

Nu prea se vede mâna modelatoare a lui Daum. Se văd, în schimb, o mulţime de amprente pe primul „11”, mai multe decât ar găsi Sherlock pe arma crimei. Pe banca „naţionalei”, Daum pare a fi util doar la învelit pompos incompetenţa celor care l-au angajat. Îi dă un lustru festiv, de hârtie cerată.

O întrebare fără solzi de izbândă
Legătura dintre peşte şi ziar a făcut-o Daum spontan, când realitatea.net i-a cerut părerea despre un sondaj de pe site-ul Gazetei. Întrebarea era „Ar trebui să îşi dea demisia Daum?”. 80 la sută din voturi erau „da”. „O întrebare populistă”, a comentat selecţionerul. La fel e calificarea la turnee finale, un populism. Şi încă unul ieftin, cusut cu aţă albă, după cum s-a văzut la Euro 2016.

„Mergeţi la Donald Trump cu aceste cifre şi întrebaţi-l pe el!”, a adăugat Daum. Într-o conferinţă pe tema „Make Feroe great again”, preşedintele SUA a negat evaziv că ar fi influenţat votul din Comisia Tehnică a FRF. A dat de înţeles că nu el are cheia sondajelor despre „copiii de aur”, ci Vasile Dâncu, fostul prieten al unui prieten apropiat de-al său.

Pescador vs Distrugător
„Aici vorbim despre 60.000 de voturi”, a precizat reporterul de la realitatea.net. „Nu pot să spun nimic despre acest număr”, a răspuns Daum. Că doar nu e arpentor şi nu-l cheamă Gauss. Există nemţi şi nemţi. Daum ne poate vorbi strict despre peşti şi etica lor alunecoasă.

60.000 de oameni înseamnă populaţia unui oraş capitală de judeţ. Ceva mai mult decât ar încăpea în tribunele Arenei Naţionale. Problema cu acest eşantion, aşa cum o formulează Daum, e că apare într-un ziar, iar un ziar „nu e reprezentativ pentru România”. Păi, ar fi cam trist pentru libertatea de exprimare dacă şi-ar propune asta. După cum trist e că echipa pe care o antrenează Daum nu mai reprezintă decât virtuţile inerţiei.

E o tactică veche de când lobby-ul. Să-i prezinţi pe cei care te critică drept o minoritate izolată, ruptă de realităţile din teren şi rău intenţionată. Să sugerezi că ai susţinerea necondiţionată a unei majorităţi tăcute, care nu citeşte ziarele şi nu se uită la televizor, nici măcar la meciurile „naţionalei”. „Sunt mai român ca tine, mai identificat cu oamenii şi cu ţara asta decât tine”, i-a replicat Daum jurnalistului care l-a întrebat, în jurul amicalului cu Chile, dacă se gândeşte la demisie.

„Tu eşti doar pus pe distrugere”, a tunat Daum. Era o întrebare. Iar ceea ce distruge „naţionala” şi fotbalul românesc e tocmai lipsa întrebărilor. Oamenii care conduc FRF, oamenii de pe banca „naţionalei” nu au nicio îndoială că se află pe calea cea dreaptă. Nu se frământă. Nu retractează. Găsesc întotdeauna 60.000 de „distrugători” sau mai mulţi pe care să dea vina, dacă nu muşcă şprotul.