Daum şi numerele psihologice

Începe să se vadă mâna lui Daum la „naţională”. Dispar numerele întregi de pe tricouri. În locul lui 10, apare numărul 9,99

„Poate ar trebui să renunțăm la numărul 10”, a filosofat selecţionerul Daum, în conferinţă de presă. Iată o urgenţă a „tricolorilor” care ne scăpase din vedere. Îi lăsam să se arunce aşa, în meciul cu Polonia, complet nevinovaţi, cu numerele nefaste pe spate. De aceea li se şi spune antrenorilor „tehnicieni”, au grija detaliilor tehnice.

Daum a explicat că, datorită sau, ar spune colegii lui din FRF, din cauza lui Hagi, numărul 10 a devenit o povară pentru epigoni. „O mare presiune”, „indiferent ce jucător îl va purta, va fi un dezavantaj pentru el”, a spus selecţionerul. Era de bănuit că Hagi cam încurcă, precum ariciul în vizită la şarpe, dar în prezent, ca manager al Viitorului. Nu şi prin ce-a făcut în trecut. Bine că ne-a luminat Daum! De aceea li se şi spune antrenorilor „mister”. Ne dezvăluie partea nevăzută a fenomenului.

Pune presiune pe români
Toată cariera lui Hagi, carevasăzică, nu e decât o piatră de moară legată de piciorul fotbaliştilor români. Mai şutează de la 30 de metri dacă mai poţi! „Hagi a fost un fotbalist de clasă mondială”, precizează Daum, comparându-l cu Beckenbauer şi Cruyff, alţi „jucători unici”.

În alte părţi, ca Germania sau Olanda, jucătorii n-au motive să se simtă presaţi. „Noi în Germania nu legăm valoarea unui fotbalist de numărul tricoului pe care l-a purtat”. Ca să vezi, raţiune pură! Şi termeni de comparaţie rezonabili. Aşadar, nemţii asociază numerele de pe tricouri cu simfoniile lui Beethoven. Ei, iată, aşa ar trebui să funcţioneze şi rotiţele suporterilor României! Nu să alunece una, două pe şinele nostalgiei. Nu ne-am fi dat seama unde greşim dacă nu ne atrăgea atenţia Daum. De aceea se şi numesc antrenorii echipelor naţionale „selecţioneri”, găsesc vinovaţii în mod selectiv.
Creier curat, fotbal fericit
Aşa au procedat şi predecesorii lui Daum pe banca „tricolorilor”. Aproape fără excepţie, au depus muncă de educare în masă. Toţi predicau euforia necondiţionată când vine vorba de echipă.  Acum, că se apropie meciul din Polonia, Daum vine prompt cu indicaţia preţioasă: „Nu trebuie să supraevaluăm numărul 10!”. Umbra lui Hagi turteşte moralul echipei. Suporterii trebuie să-şi ţină creierul în frâu.
Altfel, Daum va fi nevoit să ia măsuri.

„Poate chiar ar trebui să vorbesc cu jucătorii, să renunţăm la tricoul cu numărul 10”. Evident, nu va fi suficient. Oamenii îşi vor aminti, meci de meci, de ce lipseşte numărul 10 şi se vor gândi la Hagi. Iar jucătorii vor simţi în continuare jugul aşteptărilor tribunei.

De aceea, se va proceda la extragerea lui Hagi din mintea publicului. Aşa ar fi cu toţii mai fericiţi: „tricolorii”, că nu-i mai apasă vreo paralelă inegală, spectatorii – că echipa joacă mai bine ca niciodată şi se califică la fel ca-ntotdeauna.

Unde aritmetică nu e, calificare nu  e
Reconstrucţia „naţionalei”, odată pornită, va fi greu de stăvilit. Treptat, vor fi retrase toate numerele întregi de pe tricouri şi înlocuite cu fracţii sau preţuri psihologice, să scoată şi FRF un ban, să aibă ce manipula în teritoriu. Apoi va fi retras echipamentul cu totul, pentru ca publicul să nu facă vreo conexiune între echipa naţională şi fotbal. Convocaţii se vor prezenta la lot îmbrăcaţi cât mai comod, în bermude, cu berea-ntr-o mână şi telecomanda în cealaltă, gata de startul turneului final.

A fost nevoie de un antrenor străin, să ne arate ieşirea din impasul cronic. Acum ştim ce e de făcut: să nu mai comparăm merele cu perele şi „jucătorii unici” cu jucătorii de duzină. Peste vreo zece, douăzeci de ani, se vor vedea şi rezultatele acestei reforme. Asta, dacă se mai uită cineva.

Presiunea pe care noi, românii, o exercităm asupra fotbaliştilor e un fleac în comparaţie cu ce îndură Daum, de la instalare. Ce mai la deal, la vale, să recunoaştem cinstit că l-am asociat pe om cu Germania şi cu fotbalul ei!