Haiducii lui Şapte-Prime

Federaţia ar rupe o ciosvârtă de la gura insolvenţilor, să aibă ce pune în găletuşa fotbalului mic

FRF plănuia să ciupească de la bogaţii în drepturi TV din Liga 1 pentru săracii cronici din ligile inferioare. Cluburile din primul eşalon au taxat manevra drept populism scump. Şi au respins-o, în cadrul Adunării Generale a LPF.

În Spania, se aplică o astfel de măsură. Dar decalajul dintre Primera şi restul lumii e uriaş. Real şi Barcelona nu s-ar apleca să ridice milionul de euro. Pe când Liga 1 şi Liga a 2-a de la noi sunt membre în acelaşi cartel al malnutriţiei. Marea diferenţă dintre ele e cantitativă. Ligile inferioare conţin mai multe mâini care votează.

Economatul fotbalului mic
Şeful FRF a estimat că echipelor din Ligile a 2-a şi a 3-a le-ar ajunge cinci la sută din drepturile TV ale Ligii 1. Adică în jur de 1,7 milioane de euro. „E campanie electorală”, a comentat fostul şef al Ligii. Pălărie într-un picior. Nu mai e o ştire demult că şefii FRF iau AJF-urile cu asalt, înarmaţi cu pui congelaţi şi adidaşi de porc.

De data asta, nu e doar propagandă. E şi urgenţa de a masca un eşec managerial. În vara lui 2015, FRF a somat cluburile din Liga a-2-a să-i cedeze drepturile de imagine. Cu Federaţia ca negociator unic au obţinut în total 350.000 de euro sezonul trecut. FRF a promis că suma se va dubla pentru sezonul în curs. A rămas la fel, deşi sistemul competiţional s-a schimbat, devenind, teoretic, mai telegenic.

Direct proporţional cu buzunarul federal
Acum, Federaţia caută petice pentru sacul ligilor inferioare. Invocă „principiul solidarităţii financiare” şi „practicile europene”. „Cinci la sută e un procent legitim şi proporţional„, a spus Răzvan Burleanu, conform Digisport.ro. N-a precizat cu ce anume e proporţional: cu praful de pe tobă, cu insolvenţele din Liga 1, cu amenzile de la FIFA. Cât despre legitimitate, e specialitatea Comitetului Executiv.

Ironic, când a fost vorba despre primele angajaţilor FRF, din bonusul UEFA, procentul „proporţional” stabilit de CEx a fost mai generos: 8,12 la sută. În total, şefii federali au încasat 650.000 de euro. Nu din lăcomie, din principiu. Din solidaritate financiară cu fotbaliştii de la „naţională”.

Fotbal mic, risipă mare
FRF nu spune şi cum calculează aceste procente: dă cu banul, cu zarul sau cu bâta-n baltă. În fine, putea cere şi sută la sută. Nu mai contează, acum că Liga a refuzat să achite tortul de firimituri de la cantina votanţilor.   La o adică, Federaţia ar putea plăti cei 1,7 milioane de euro din propriul buget. Dar fotbalul mic o mişcă până la lacrimi, nu până la bani. FRF deţine drepturile radio-TV şi de publicitate asupra Cupei României. Numai la o finală de Cupă, Federaţia încasează, în medie, 500.000 de euro.

Echipele din ligile inferioare cheltuie cu organizarea meciurilor şi nu se aleg cu nimic. Rareori răzbat în fazele superioare. Totuşi, fără ele, Cupa n-ar avea sare, piper şi public larg. Federaţia însă le consideră invers proporţionale cu propria importanţă în fenomen. Îşi ia partea Providenţei.

Deşi pândeşte galeş la cotitură punguţa boierilor din LPF, FRF încasează anual o sumă frumuşică din televizări: în jur de 4 milioane de euro. Ce-i drept, cum vin, aşa se duc banii din drepturi TV ai Federaţiei. Numai pe salarii cheltuie în jur de 4 milioane de euro anual. Cu un milion de euro mai mult ca în regimul Sandu.

Pe stagiile efectuate de Comitetul Executiv alături de „tricolori” s-au cheltuit sute de mii de euro. Excursiile invitaţilor FRF la meciurile „naţionalei” reprezintă mai mult de jumătate din costurile de organizare. Coloana subţire a fidelilor cu cheltuială se ţine. Doar când aude de juniori, FRF intră în criză de lichidităţi şi în fugă de idei. Pune taxe de solidaritate, de libertate, de  fraternitate, de egalitate. Intenţia contează. Masele de manevră sunt ca şi cucerite. Burleanu mai are un lucru de făcut, pentru a fi haiduc cu acte în regulă: să spargă seminţe.