Stadionul din burta balenei

Cu câţiva ani prea târziu, Ministerul de Interne a decis să verifice dacă mai are pe ce pune vopsea la Stadionul Dinamo

Guvernul Grindeanu a declarat organizarea Euro 2020 drept o prioritate a mandatului său. A anunţat că se pune iminent pe modernizat stadioane. MAI nu putea rămâne pe dinafara emulaţiei. Aşa că a trimis Corpul de Control la CS Dinamo, să afle cine se joacă pe-acolo de-a Ştefan cel Mare.

Corpul de Control e un fel de legendă birocratică, bântuind statul. Când anunţi că ai trimis Corpul, e ca şi cum ai spune că l-ai desemnat pe Călăreţul fără Cap să se ocupe de problemă. Tropa, trop şi harşti! În realitate, de obicei, după descinderi, Corpul pleacă scâncind din coteţ, cu lecţia învăţată.

CNI a anunţat că nu poate renova stadionul din Groapă. N-a fost predat încă amplasamentul. Cine trebuie să-l predea? Proprietarul, adică Ministerul. Actele sunt în carul cu fân de la MAI. Acolo trebuie să le caute scrupulos inspectorii trimişi cu fanfara de ministrul Carmen Dan.

Un om a înghiţit un stadion
Despre problemele funciare de la Dinamo, ştie toată lumea, mai puţin MAI. Acum câteva zile, Badea, deşi AFC-ul lui e insolvent, cerea chirie pentru stadion de la echipa lui Negoiţă. E ca şi cum te-ai apuca de taximetrie cu maşina Poliţiei. Firma lui Badea are contract de asociere cu CS Dinamo. Contract pe care clubul Internelor n-a îndrăznit să-l rezilieze, deşi ar avea o sumedenie de motive, începând cu restanţele la chirie şi utilităţi. Să vedem, poate Corpul de Control aduce, în sfârşit, ceva acţiune în decor. Mută pista de atletism cu verdele în sus.

La pescuit de voturi în şcoli
Din două, una. Ministerul e prea ocupat cu protecţia cetăţenilor. Concentrat să legitimeze protestatari, să compare pozele din buletin cu pozele de pe Facebook, n-a observat când argintăria din propriul sediu a făcut picioare.

Cealaltă ipoteză: Ministerul intervine cu două viteze: viteza imaginii şi viteza sunetului vorbit. În cazul Balena Albastră, ministrul Carmen Dan nu s-a sfiit să facă valuri. A intrat cu bocancii în părerea psihologilor. S-a dus în şcoli, să popularizeze jocul mai repede ca Internetul. A percheziţionat-o pe Moby Dick de i-au mers fulgii la toate jurnalele de ştiri. A lansat „o campanie de prevenire” a pubertăţii, a convocat „personalităţi îndrăgite”. Morala: MAI a demonstrat că, dacă vrea, poate crea o problemă. Un „fenomen”, chiar.

În cazul stadionului, MAI a promis verzi şi uscate. Apoi, când află că i-a dispărut patrimoniul din cătare, n-a alergat după rechinii imobiliari, să le pună fiola, până scuipă prada. N-a făcut nimic.

Amplasamentul, un document banal, n-a fost predat. E greu să-l scoţi din sertar. E ca şi cum ai încerca să extragi ridichea uriaşă, cu tot cu structurile care ţin de ea, pisica, nepoţica, secretara, superiorul.
Free, Willy! Free, Dinamo!

Dacă era vorba despre un spital de stat, unde particularii deschid butic în sala de operaţii şi percep chirie pentru secţia de reanimare, se lăsa cu sirene de poliţie în poartă. Dar e vorba de un stadion, nimic de viaţă, de moarte şi de mare impresie. Doar o parte ambulatorie din civilizaţia noastră.

Nu va fi lansată nicio campanie de blitzuri pentru modernizarea stadionului Dinamo. Carmen Dan nu va pleca în turneu cu Discobolul, pentru a pleda cauza microbiştilor. Destul că a trimis Corpul de Control la Casa de Discuri. Dacă ar fi ştiut, suporterii dinamovişti procedau, desigur, altfel, mai prevăzător. Se duceau şi ei din timp la MAI, să ceară câte-o bucăţică din arenă, un scaun, o treaptă, o palmă de tartan, cuiul lui Pepelea. Să le dea Ministerul în scris, cu parafă, că pot folosi bucăţica lor pe termen nelimitat.

În felul ăsta, problema modernizării era demult rezolvată. Fanii îşi doresc un stadion mai bun, poze mai bune la meci, amintiri mai clare. Dar nu s-au gândit să facă şi ei afaceri cu MAI. Cine s-ar fi gândit? Ei credeau că stadionul e deja al lor. Şi uite că s-au înşelat. Nu e al lor, e al statului, iar statul e în burta chitului.