Vom avea şi doctori în navetă
Dacă demagogie nu e, e improvizaţie. MEN scoate cluburile şcolare din liceele sportive şi maratonistul din elevii de gimnaziu

De grijă că „elevii se plictisesc la şcoală”, ministrul Educaţiei ţine morţiş să-i oblige la mişcare în afara clasei. Întâi, Pavel Năstase a anunţat introducerea informaticii ca materie obligatorie, la gimnaziu. Nu toate şcolile din România au computere. E un fapt. Şi un paradox, pentru un stat care a cheltuit sute de milioane de euro pentru licenţe Microsoft. E drept, din 2014 şi după anchetele penale, statul român nu mai cumpără acum licenţe de niciun fel. Trebuie să le plătească şcolile, din fonduri proprii.
Acum, poate vă întrebaţi de ce guvernanţii s-au grăbit să comande săli de sport pentru şcoli sau manuale digitale, în loc să cumpere computere? Pentru că preţul corect al unui computer îl ştie toată lumea.
Aşa s-a călit atletul
Nu există suficienţi profesori de informatică. Şi nici suficient populism pentru a racola peste noapte programatori din industria IT. Pavel Năstase are un plan B doar pentru partea cu lipsa calculatoarelor. „Ne-am gândit”, vorbeşte în numele neuronilor săi, dar nu numai, „ca aceste ore să se ţină la judeţ sau în cea mai apropiată localitate unde sunt calculatoare”.
Cu alte cuvinte, elevii din mediul rural trebuie să meargă în excursii la oraş „la sfârşitul săptămânii sau chiar în cursul săptămânii”, după ore sau chiar în timpul orelor. Evident, nu toate şcolile au microbuz.
Ca şi cum drumul până la şcoală, peste deal, nu era destul de tonifiant, acum elevii trebuie s-o ia şi pe câmpie, până la şosea, să ia autobuzul până în „cel mai apropiat loc”.
Trebuie să fii un veritabil excursionist în funcţie sau un turist la catedră să ai asemenea inspiraţii. Dacă ar merge doi-trei kilometri prin ger sau prin noroi, poate ministrul şi-ar reconsidera soluţia. Ar reorganiza anul şcolar. Să se facă ore numai vara, când drumurile sunt practicabile.
Dezbinarea sportului şcolar
Pavel Năstase are idei şi despre liceele sportive. A trimis o notă către inspectoratele şcolare, prin care desparte liceele cu program sportiv de cluburile sportive şcolare din cadrul lor. Există, din noiembrie 2011, o lege de organizare şi funcţionare a cluburilor sportive şcolare. Nota ministrului Năstase nu ţine cont de ea.
Şi totuşi, a fost luată în serios. La Constanţa, scrie presa locală, sportivii de la LPS „Nicolae Rotaru” nu se mai pot antrena în sala şcolii. Trebuie să se plimbe cu ghiozdane şi echipamente la sala Clubului Sportiv Şcolar Nr. 1. La sala veche, nu la cea nouă, aflată în construcţie de aproape opt ani.
Ironia epuizantă e că şi sportivii de la CSS 1 umblă prin oraş, în căutare de săli. Contra cost, dacă sunt săli deţinute de MTS. „Statul plăteşte chirie la stat. Nu se poate aşa ceva”, constata directorul clubului şcolar, în „Ziua de Constanţa”.
Marja de 42,16 km
Ce rost are măsura? Numai ministrul Educaţiei ştie. Mai multe entităţi cu sport şcolar înseamnă mai multe motive să ceri bani de la buget. Înseamnă că MEN a făcut ceva. A dublat numărul de unităţi cu profil de sport intensiv. Din 61, a făcut 122.
„E calea cea mai sigură de îngropare a sportului şcolar de performanţă”, comenta directorul LPS Constanţa, potrivit sursei citate. Ei, să nu fim pesmişti. Deocamdată, pare doar calea spre dezmembrare. Şi spre mărirea alocaţiei, cu spor de navetă.
Mesajul ministrului a fost clar, încă de la primul comunicat cu greşeli de gramatică. Scopul lui în sistem e să dea eroare, cu „o marjă de plusvaloare”. A rezolvat problema sportului în şcoli. A tăiat de unde era prea mult, la LPS-uri. Unde erau prea puţine orele de maraton, a adăugat. Cu puţin noroc, ne vom mândri cu medalii şi în cursa spre computer.
O singură măsură mai are de luat Pavel Năstase, pentru a-şi desăvârşi opera în Educaţie. Să dea o notă prin care să despartă manualele de coperţi. Să nu mai care elevii toate paginile, zi de zi. Să fie ghiozdanul mai uşor în drum spre antrenament sau spre calculator.