Cu laboratorul au driblat poporul

Solidar cu cercetătorii de la guvernare, Gigi Becali s-a oferit voluntar pentru testarea graţierii şi amnistiei, înainte de a fi lansate pe piaţă

Până la urmă, ministrul Justiţiei nu taie bilete la dezbaterea pe graţiere şi schimbarea Codurilor Penale. Galant om. Nu stricau la buget nişte bani albi pentru găuri negre. Iar distribuţia se anunţă a fi pe măsura subiectului. Printre cei înscrişi la casting se numără Gigi Becali. „Nu contează că iese lumea în stradă, sută la sută va fi dată legea graţierii”, a explicat el. Ca dovadă că ideea principală e rezolvată, s-a trecut la detalii, se organizează dezbatere.

Îl recomandă cazierul

Becali nu se aşază la discuţii ca om de fotbal. Nu că n-ar avea ce să exprime, dar guvernanţii actuali par cam grăbiţi, mereu pe fugă, cu bagajele la uşă. Nu-şi îngăduie să asculte decât păreri rapide, ca „Şase! Vine!”. Secolul vitezei de guvernare.

„Mă duc”, a dat lămuriri Becali, la Sport.ro, „ca fost membru în Comisia juridică a Parlamentului European şi ca membru în Comisia juridică a Parlamentului României”. Just. Între patronul Stelei şi Parlamentul European există aceeaşi legătură ca între Liviu Dragnea şi Donald Trump: sunt contemporani.

„Mi-au dat cuvântul în fiecare zi”, declara europarlamentarul. Tentantă oferta, dar s-a abţinut. Nu trecea cu lunile pe la Bruxelles. În loc să decidă soarta continentului, decidea soarta antrenorilor. 29 la sută prezenţă a avut Becali, în primul an de mandat. Fireşte, absenţele nu l-au împiedicat să semneze o ficţiune ştiinţifică despre el şi PE. O poveste inspirată dintr-un „sait” real, după cum i-a scris lui Domle, directorul penitenciarului.

Cât despre Parlamentul României, a vorbit în plen de trei ori: când a depus jurământul, când le-a urat colegilor „La mulţi ani!” de ziua onomastică şi când şi-a dat demisia din PNL, după ce fusese condamnat penal.

N-a dat totul în plen. Dar, ca membru în Comisia juridică a Parlamentului, Becali s-a implicat serios în activitatea pe ramură. A strâns două condamnări. Una, pentru înşelăciune şi abuz în serviciu, în Dosarul schimbului de terenuri cu MApN. Şi încă una, pentru dare de mită şi fals, în Dosarul Valiza. Este ceea ce s-ar putea numi calificare la locul de muncă.

Becali deţine ceea ce le lipseşte multor comeseni de la dezbatere şi chiar celor care au propus proiectele de ordonanţă. Şi anume, are viziunea din interior a fenomenului. Un cetăţean mai informat nici ministrul Justiţiei nu putea pretinde.

Consultare cu ranga

Şi apoi, la fel ca maşinile, şi legile ar trebui să aibă piloţi de încercare. Să decidă dacă te poţi plimba liniştit cu ele, la drumul mare, sau trebuie s-o iei pe căi ocolite. Ca maşinile, ca medicamentele. Nu lansezi legea pe piaţă, până n-ai testat-o. Să vezi dacă nu cumva provoacă alergii, dacă nu dă efecte secundare. Scapi de rău de autocar şi claustrofobie, dar te trezeşti cu alte bucurii: logoree, lapsus urmat de surprindere cronică, incontinenţă la vot, infomanie, cleptomanie, mitomanie, teleormanie.

Nu testezi leacul pe oameni sănătoşi, nu testezi nici graţierea şi amnistia pe oameni care n-au probleme cu legea. Numai condamnaţii penal şi urmăriţii penal se pretează pentru studiul clinic în regim de urgenţă, organizat de Ministerul Justiţiei. Nu e chiar dezbatere, e consultare meseriaşă, cu ranga. Test-drive, pentru rodaj.

În funcţie de reacţia subiecţilor cunoscători, ca Gigi Becali, vor fi operate unele reglaje, adăugiri, dozări, nuanţări din pix. De pildă, graţierea să fie însoţită de despăgubiri, ca vitamina D de calciu, iar amnistia să fie urmată, ca penicilina de probiotic, de scuze publice şi mandat pe viaţă.

„Legea graţierii nu o dau zeci de oameni”, i-a pus la punct Becali pe protestatari. „O dă poporul român”. Nu poporul român în general, ci poporul ăla din laborator, majoritar şi vaccinat.