Prioritatea zero vinovaţi

Ce s-a schimbat de la Colectiv la Bamboo? Termenele de graţie. Cu puţintică răbdare, vin şi graţierile

„Clădirea este prăbuşită, incendiul este controlat”. Asta a spus Raed Arafat. Mda. N-a fost în mare formă retorică. N-a avut metaforele la el. Aia cu „statul român a demonstrat că funcţionează”, de exemplu. Memorabilă. Proverb de adormit copiii. În decorul mocnind de la Bamboo, secretarul de stat de la Interne n-a arătat nici pe departe verva de la tribuna Parlamentului.

I-a relaxat Arafat

În şedinţa Camerei Deputaţilor, din 17 februarie 2016, Raed Arafat pleda pentru termene de graţie. Susţinea  amendamentele care reintroduceau declaraţia pe proprie răspundere, în locul avizului ISU: „Amendamentele sunt binevenite, pentru că vor duce la reducerea presiunii care este pe inspectoratele pentru situaţii de urgenţă şi pe factorii economici”.

Cât mai puţină presiune pe autorităţi, dacă se poate deloc, şi cât mai puţină presiune pe patronii de localuri. Când şeful DSU vine impetuos să constate ireparabilul la faţa locului,  ar trebui să repete: „Eu am cerut relaxarea controalelor, eu am cerut scutirea patronilor”.

Siguranţa politicienilor, nu a cetăţenilor

Primul termen de graţie a fost 31 decembrie 2016, următorul, 30 iunie 2017. Următorul – Dumnezeu cu mila şi calendarul. După ce au modificat ordonanţa, parlamentarii reclamă acum „legile cu fisuri” date de tehnocraţi. La votul în plen, niciun parlamentar n-a votat împotriva reducerii presiunii pe ISU şi pe „factorii economici”.

Au fost 147 de voturi „pentru”, două abţineri şi 71 de aleşi care n-au dorit să voteze. Preşedinte de şedinţă era Florin Iordache, actualul ministru al Justiţiei. Asta, pentru o mai bună informare, să nu credeţi că nu s-a schimbat nimic după alegeri.

Cam asta au săvârşit legiutorii, în ultimele 14 luni, din 30 octombrie 2015 încoace, în materie de siguranţa cetăţenilor. Restul se referă la siguranţa lor, a politicienilor.

Răniţii în străinătate, vinovaţii în libertate

Cazul Bamboo e un bun prilej să ne întrebăm dacă stăm altfel decât în momentul Colectiv. Pe partea cu asistenţa medicală, ne-a lămurit fostul ministru al Sănătăţii, Vlad Voiculescu: „Trimitem pacienţii în străinătate. În ţară tratăm 10-20”.

Pe partea de securitate la incendiu, stăm la fel. După scurtul heirup, când pompierii sigilau şi paharele cu iaurt, a revenit indulgenţa, deja un reflex condiţionat, şi declaraţia pe proprie răspundere, deja o cutumă birocratică.

Amintiţi-vă cum alerga domnul Vasile Dâncu, precum o cloşcă îndrăgostită de culori, să ia „o adeverinţă temporară de securitate la incendiu”, pentru Arena Naţională. Da, expresia îi aparţine, „adeverinţă temporară de securitate”. Pentru un meci sau măcar până dau ai noştri autogol. Siguranţa spectatorilor, treacă-meargă. La urma urmei, niciun spectator nu e de neînlocuit. Dar amicalul „copiilor de aur” e nepreţuit.

Primarii, ca de obicei, pasează fumul peste gard. Măsuri drastice? „În curând”, anunţă un oficial de la PMB. Vin în cinci minute. Există totuşi semne de speranţă, în tăciunii de la capătul tunelului.

Guvernul Zero Deţinuţi s-a pus pe treabă, mişcat de motive cu adevărat umanitare. În caz de tragedie, vom număra zero vinovaţi. Nu mai plăteşte nimeni. Nici patronii localului, nici inspectorii ISU, nici primarii acoperiţi cu acte ca broasca de bucle. Vor exista doar victime şi câţiva graţioşi care se strecoară printre gratii. Şi Dragnea, cu stropitoarea, pe baricade la Washington.