Programul „400 de închisori”
Profitând de faptul că închisorile sunt mai puţin aglomerate ca pe vremea lui Năstase, Dragnea vrea să construiască tot săli de sport, nu penitenciare

În 2004, când premierul Adrian Năstase tăia panglici în cadrul faimosului program „400 de săli de sport”, în închisorile din România se afla un număr aproape dublu de deţinuţi faţă de cel din 2015.
Conform Hotnews.ro, în timpul guvernării Năstase, se aflau după gratii în jur de 48.000 de cetăţeni, în 2015, numărul acestora scăzuse la 28.000.
167,5 milioane de euro a dat Guvernul Năstase pentru sus-pomenitele săli de sport şi un automobil de la Ion Ţiriac.
În fine, în 2014, după ce a fost eliberat, Năstase a reclamat Justiţia din România la CEDO, pentru o seamă de motive, mai puţin unul: condiţiile de detenţie. Ce-i drept, fostul premier a stat la confort sporit, într-o celulă cu blog. Abia în vara anului trecut, Năstase a sesizat că ţara e în pericol. Ar urma să plătească la CEDO o amendă de 80.000 de milioane de euro (de 20 de ori mai mult decât preţul sălii de sport din Cornu) pentru „supraaglomerarea din închisori”.
Celula de o stea
În timpul Guvernului Boc, ca ministru al Dezvoltării, Elena Udrea a alocat aproximativ 370 de milioane de euro pentru: pârtii de schii (130,5 milioane de euro), patinoare (11,5 milioane de euro), bazine de înot (36 milioane de euro), 327 săli de sport (175 milioane de euro).
În februarie 2015, fostul ministru a ajuns în arest preventiv, în Dosarul Gala Bute. În închisoare, a constatat că nu are acces la uscător de păr (52 euro), la vas ceramic WC (35,7 euro) cu bazin şi cu uşă (29,5 euro). În plus, „pereţii erau scorojiţi, geamul nu se închidea şi era curent”.
Apoi a venit rândul Guvernului Ponta să-şi ignore propriile nevoi, să-şi amâne planurile de concediu şi să acopere nevoile de imagine ale primarilor. Astfel, în ianuarie 2014, an electoral, Liviu Dragnea, pe atunci ministru al Dezvoltării, lansa programul „Complexuri sportive”. Fix 53,3 milioane de euro era suma de start.
Dragnea a explicat că programul ăsta nu e atât o necesitate, cât o fatalitate, un fel de blestem strămoşesc: „Programul cu săli de sport a fost început de Năstase. În viaţă continui ce au făcut cei dinainte. Dacă eşti nebun la cap, dărâmi tot. Eu nu-s nebun la cap”.
Anul următor, în 2015, ministrul Dragnea a dat dovadă de şi mai multă înţelepciune, alocând 258 milioane de euro pentru construcţia sau reabilitarea de arene şi complexuri sportive.
„Free Gică” şi nu numai
Între timp, aglomeraţia din închisori devenise un subiect. În 2013, doi deputaţi, Mădălin Voicu şi Nicolae Păun au iniţiat un proiect de lege a graţierii, din motive umanitare, au spus ei. Proiectul a fost respins definitiv, în noiembrie 2014.
Pe aceeaşi temă caritabilă, s-au aprins becurile politicienilor şi după condamnările din Dosarul Transferurilor. Printre alţii, Dragnea s-a declarat şocat, chiar sfâşiat. „Aş susţine graţierea lui Gică Popescu. Ca om, aş face lucrul ăsta, ca vicepremier, sub nicio formă”. Şi-a dat, totuşi, o circumstanţa atenuantă: „sunt microbist de mic”.
Stadioane pot înălţa, penitenciare – ba
Acum nu e doar microbist de mic, e şi condamnat penal de nouă luni, şi autor al programului de guvernare. În această ultimă calitate, Liviu Dragnea continuă ce a făcut Dragnea cel dinainte. Şi promite că ţara va vedea înflorind infrastructuri sportive de diverse tipuri: „cel puţin două săli polivalente”, „câte două săli specifice pentru atletism, gimnastică, tenis, scrimă, atletică grea”, „cel puţin patru patinoare acoperite”, „două bazine nautice pentru kaiac-canoe şi două pentru canotaj”, două hipodromuri, un velodrom. Toate astea, în patru ani.
Pentru extinderea penitenciarelor sau construirea altora noi, programul Dragnea speră la fonduri europene. Că doar n-o să ia din banii pentru cele nşpe megaspitale. Ministrul Justiţiei e însă sceptic. Susţine că „o construcţie de penitenciar nu se poate realiza decât în minim cinci ani”.
Într-adevăr, penitenciarele au o arhitectură aparte, necesită un anumit tip de materiale (marmură de Ruşchiţa, lemn dulce, puf de gâscă migratoare, pentru termoizolaţii). De aceea, ridicarea lor durează cam cât construcţia Palatului Parlamentului.
În plus, Dragnea are mâinile legate. Trebuie să ducă mai departe „ce au făcut cei dinainte”. Niciunul dinaintea lui nu a construit închisori. Toţi au fost altruişti. Au pus pe primul plan interesul altora. Au dat sute de milioane de euro din bani publici pentru binele firmelor de casă, în loc să pună ceva deoparte, pentru un viitor călduţ, termopanat, cochet mobilat, cu TV şi conexiune la Internet.
Tot pe urmele predecesorilor, Dragnea a realizat, în ceasul al treisprezecelea, al măsurilor disperate, de tip „scapă cine fuge”, că nicio faptă, bună sau rea, nu rămâne nepedepsită.