Au!
Gura preşedintelui adevăr grăieşte: Klaus Iohannis îi sperie pe români că pot participa la democraţie ca la eclipsă, numai o dată la câţiva ani

Dacă v-a crescut un cucui şi nu ştiţi de la ce, înseamnă c-aţi luat o Constituţie în cap de la preşedintele Iohannis. N-aţi băgat de seamă pentru că mişcarea începea cu„Dragi români”. Şi v-aţi închipuit că urmează „etc, etc”.
Ei bine, nu. Pe ultima sută de metri a campaniei pentru parlamentare, şeful statului a deschis o linie de monolog cu poporul, simţindu-se implicat. Printre multele invitaţii la vot pe care le-au primit românii zilele acestea, cea a preşedintelui Iohannis se disstinge prin certitudinea ei didactică, demnă de o grupă mai mare.
Lupta politică, ghid de conversaţie
Dăm la o parte faptul că în această campanie n-a existat decât un singur slogan: „Penalii sunt ceilalţi”. Sau faptul că politicienii mizează pe un cetăţean expus la mesajele lor ca puiul la lumina rotisorului. Se întoarce şi pe-o parte, şi pe alta, ascultă la radio, baleiază micul ecran cu telecomanda, citeşte ziarele, stă cu orele pe site-urile de ştiri, dă „Search”, să le găsească platformele şi proiectele de ţară şi de oraş.
Cetăţeanul ăla, căruia i se închină ei, nu există. E „o farsă de dânşii inventată”, vorba poetului. Politicienii români nu fac decât să se răţoiască unii la alţii, peste gard, nu să discute cu oamenii.
Trântorii contribuabili
În fine, luat de valul comunicării cu midiile, preşedintele Iohannis a produs o perlă rotundă ca o mămăligă: „În democraţie, alegătorul devine activ şi participant numai în ziua votului”. Carevasăzică, alegătorul e un fel de regina albinelor. Dacă nu chiar un trântor. Rolul lui în stup se termină după închiderea urnelor.
Asta e o fantezie a clasei politice, nu un alineat din Constituţie. De fapt, Iohannis a încurcat alegătorii cu aleşii, care sunt activi şi participanţi la democraţie numai în campanie. După ce ajung la putere, participă la alte activităţi de grup, mai eficient organizate.
Democraţia face piaţa
Numai în ziua votului, alegătorii au şansa să se ducă în altă parte decât pe Facebook. Cam asta îşi imaginează preşedintele Iohannis despre dragii lui elevi. Abia când vor mai creşte, le va spune că au şi alte drepturi democratice, în afară de dreptul la vot. Drepturi pe care şi le pot apăra sau revendica în stradă. Că au şi alte nevoi, şi alte aşteptări decât cele la care se aşteaptă partidele. Nevoi şi aşteptări pe care şi le pot impune atenţiei guvernanţilor făcând greve, marşuri, campanii, petiţii, proiecte de lege.
Sunt multe moduri prin care cetăţenii pot pune umărul la procesul democratic. Dar politicienii consideră că trebuie să le amintească doar de mersul la vot. Doar partea asta-i interesează.
Există alegeri mai importante decât alegerea unui politician sau altul. Alegerea de a rămâne sau de a pleca din România, de pildă. Asta e decizia politică majoră. Nu cea dintre două atacuri de panică, dintre bau-baul moralist şi lupul populist.